Normele creaţiei – Dans la maison.
scris de Lucian Maier 15 mai 2013
Daca Hollywood-ul ar fi in Franta, filmele lui François Ozon ar fi productiile reprezentative ale cinematografului dominant. Si cum Franta aspira la gradul de dezvoltare industriala a cinematografiei americane, standardele de lucru europene in ceea ce priveste filmul de consum sint asemanatoare celor din productia de masa de peste Ocean. Chiar daca in Europa e dificil sa discuti despre bugete uriase de productie, de vedete si glamour precum la Hollywood.
Daca Hollywood-ul ar fi in Franta, filmele lui François Ozon ar fi productiile reprezentative ale cinematografului dominant. Si cum Franta aspira la gradul de dezvoltare industriala a cinematografiei americane, standardele de lucru europene in ceea ce priveste filmul de consum sint asemanatoare celor din productia de masa de peste Ocean. Chiar daca in Europa e dificil sa discuti despre bugete uriase de productie, de vedete si glamour precum la Hollywood.
In Franta exista cinci case mari de productie si distributie de film care opereaza atit pe plan national, cit si international. EuropaCorp a lui Luc Besson, care a produs seria Taken; Gaumont, co-producator la Intouchables, un film cu un box-office de 360 de milioane de dolari; StudioCanal – care a produs ultimele trei filme ale lui David Lynch sau Bully al lui Larry Clark, a fost co-producator la Terminator 2, Basic Instinct sau Stargate si are drepturile internationale de exploatare ale unor filme clasice precum The Graduate, This is a Spinal Tap, Peeping Tom, Don’t Look Now sau The Third Man; Pathé si Wild Bunch, care se ocupa mai ales cu vinzarea si distribuirea internationala de film european. Daca ar fi sa adunam premiile obtinute de filmele produse sau distribuite la nivel mondial de aceste case in ultimii douazeci de ani, am gasi in portofoliul lor cel mai mare numar de distinctii primite la cele trei mari festivaluri de film europene – Cannes, Venetia si Berlin. Ceea ce demonstreaza ca, totusi, in Europa, tendinta de a pune bazele unei cinematografii de consum nu exclude interesul fata de productia de film de autor.
Citeste si Documentarele, vedete la TIFF
Acum doi ani TIFF-ul a fost deschis de Potiche, antepenultimul film al lui François Ozon. Si, poate, cel mai plat proiect cinematografic pe care l-a semnat. Un film-tragedie-contemporana, in care durerea, pasiunile si deznadejdea au valoare economica, nu ontologica. Cu o sotie-bibelou, Suzanne Pujol (Catherine Deneuve), inselata de consort la tot pasul, o sotie care se ridica si ajunge sa demonstreze ca e capabila de lucruri remarcabile. Au fabrica de umbrele (apropo de Les parapluies de Cherbourg, in care Deneuve e interpreta principala), lucratorii intra in greva, il sechestreaza pe conducator, Robert Pujol (Fabrice Luchini), moment in care Suzanne, cu ajutorul fostului ei iubit, Maurice (Gérard Depardieu), preia controlul asupra firmei.
Citeste continuarea in Filmsense.eu










