Onorandu-si denumirea de 'Teatrul National de Opereta" (TNO), imensa trupa de artisti se pregateste ca in aceasta noua stagiune sa-si prezinte spectacolele in toate marile orase ale tarii. Aceasta este vestea buna. Vestea proasta este ca Opereta nu mai are sediu, fiind de aceea obligata sa joace doar 'in deplasare".

Despre turneul extins al acestui teatru, despre festivalul 'Viata e frumoasa", la care Opereta nu renunta chiar si in lipsa unui sediu, si despre toate celelalte proiecte ale acestei institutii de spectacole ne-a vorbit Razvan Ioan Dinca, directorul TNO.

Am auzit ca veti avea o stagiune cu totul atipica. In ce consta acest lucru?

R.I.D.: Teatrul National de Opereta nu mai are sediu. Astfel am ajuns o trupa de nomazi care-si desfasoara activitatea intr-un soi de caravana. Plecam intr-un turneu unde cel putin 12 mari productii se vor deplasa in marile orase unde putem gasi spatii adecvate, caci nu vrem sa facem rabat de la calitate. Sigur spectacolele nu vor putea fi exact ca la sediul pe care l-am avut, dar nu vom face nici compromisuri.

Cum s-a ajuns ca Opereta sa fie pe drumuri?

R.I.D.: Dupa cum se stie, cladirea Teatrului National din Bucuresti unde noi functionam din 1986 este in reparatie, asa ca a trebuit sa parasim acel spatiu. Dar trebuie spus ca aceea era Sala Studio a Teatrului National, perfecta pentru un spectacol dramatic, dar nu si pentru unul muzical. Nu era prevazuta cu fosa pentru orchestra si nu avea nici o acustica potrivita. Dar, in megalomania lui, Nicolae Ceausescu, trecand intr-o zi pe langa vechea cladire a Ope­retei, de pe splaiul Dambovitei, pe unde trebuia sa fie Bulevardul Victoria Socialismului, a dat cu un gest specific din mana dreapta si a ordonat sa fie demolata. De atunci s-a trezit Opereta fara un sediu al ei, fiind mutata in Sala Studio a TNB. Astfel, Ceausescu a reusit sa prejudicieze printr-un simplu gest doua institutii. Reparatia morala s-a facut, in sensul in care Nationalul si-a recastigat sala. Si noi am capatat doua superbe sali, dar numai pe hartie. Sala Omnia, din fostul Senat al Romaniei, care asteapta o serie de aprobari pentru a putea fi reabilitata, si o sala care inca nu exista, situata in spatele Bibliotecii Nationale, unde, cu ajutorul Guvernului, am primit 11.000 de metri patrati si banii pentru a ridica acolo un teatru. Dupa cate stiu, de la Revolutie nu s-a mai construit in Romania un teatru nou.

Pana atunci insa veti fi pe drumuri atat la propriu, cat si la figurat, pentru ca porniti pe drumurile patriei.

R.I.D.: Da. Ne vom deplasa cu orchestra, cor, balet, solisti, camioane de costume, caci avem spectacole care au cateva sute de costume, vor fi deci cu mult peste 100 de oameni la fiecare plecare. Ca sa va faceti o idee, va spun ca numai pentru 'Liliacul" deplasam 170 de persoane.

Cum se va desfasura turneul? Plecati la inceputul stagiunii si va intoarceti la finalul ei?

R.I.D.: Nu, in nici un caz. Va dati seama cate divorturi ar aparea in viata si asa agitata a artistilor...Noi obisnuiam sa jucam la sediu joia, vinerea, sambata si duminica spectacolele pentru adulti. Jucam si martea, miercurea, dar spectacole pentru copii. Acum vom avea spectacole joi, vineri, sambata, duminica, numai ca nu in Bucuresti. In orasele unde ne vom opri vom juca cate 2-3 spectacole, ca publicul de acolo sa poata vedea si opereta clasica, si music-hall, sa aiba o imagine mai ampla despre activitatea noastra.

Va fi si o parte buna, deci, a faptului ca sunteti 'homelesi"...

R.I.D.: Da, vom scoate la lumina latura pozitiva a acestei situatii dramatice: ne va cunoaste lumea mai bine, vom bucura si publicul din provincie care nu este de obicei atat de 'rasfatat" cu acest gen de spectacole, ca exercitiu de imagine va fi foarte bun si unde mai pui ca vom avea si incasari.

Credeti ca veti avea succes in tara?

R.I.D.: Sunt sigur ca spectacolele noastre care fac sali pline in Bucuresti, 'Romeo si Julieta", 'Liliacul", 'Paris, mon amour" si celelalte, vor aduce multa lume la spectacole. Cu atat mai mult cu cat ar putea fi o sansa unica pentru spectatori sa se opreasca Opereta in orasele lor. Nu s-a mai facut un astfel de turneu din perioada interbelica, atunci cand Nae Leonard, printul Ope­retei, a pus la cale o 'caravana" cu care s-a deplasat in toata tara, cu un succes fabulos.

Un demers de acest gen nu presupune si un cost foarte mare?

R.I.D.: Ba da, evident. Nu poti deplasa un teatru intreg, si cu atat mai mult unul de dimensiunile noastre, fara bani. Am primit insa bani de la Ministerul Culturii si am avut si intelegerea si cooperarea teatrelor-gazda, care au fost de acord sa ne ceara chirii mici.

Cand veti porni in turneu?

R.I.D.: La sfarsitul lunii septembrie. Vom incepe seria turneelor la Constanta, apoi vom merge la Brasov, Timisoara, Bacau, Targu Mures, Ramnicu Valcea...In mai toate orasele mari. Ne-am facut programul pana in decembrie, dar suntem deschisi si catre orasele mai mici, care sunt dornice sa ne vada spectacolele. Asteptam sa ne invite, daca publicul de acolo ne doreste.

Imi amintesc ca ati fost anul trecut in turneu si in doua comune: la Petrisat, de langa Blaj, si la Sarata Monteoru. A fost o experienta grozava. Satenii s-au adunat cu mic, cu mare sa va vada, a fost un succes total.

R.I.D.: Da. Eu insist pe unul dintre articolele din Constitutia Uniunii Europene, nu stiu exact ce numar are, dar mie imi place sa-i spun 'punctul 8", precum cel al Proclamatiei de la Timisoara, articol prin care se stipuleaza dreptul oricarui cetatean european la cultura. Din pacate, asa cum stau lucrurile in Romania de azi, nu toti cetatenii romani, desi sunt europeni, au cu adevarat acces la cultura. Or, daca nu ai acces la cultura, inseamna ca nu ai in realitate nici drept la cultura. Din punctul acesta de vedere noi incalcam flagrant Constitutia UE.

Nu au toti romanii acces la cultura?

R.I.D.: Evident ca nu toti. Sa ne gandim numai la cate cinematografe mai sunt in tara. Cele mai multe sunt transformate in discoteci, iar in cele care inca mai functioneaza se dau numai filme gen 'Rambo 18". In comune si sate nici nu mai vorbesc. Sunt oameni care chiar sa vrea nu au cum sa ajunga la un spectacol. Dar ce zic eu spectacol, unele localitati nu mai au nici macar biblioteci.

Nu veti avea sediu, dar veti face totusi festivalul dvs. anual, 'Viata e frumoasa"?

R.I.D.: Da. Ar fi pacat. Este deja a cincea editie si ar fi trist sa pierdem o batalie. Dupa cinci ani de zile, festivalul a intrat in constiinta publicului, lumea il asteapta... Si nu e musai ca bote­zul sau nunta sa le faci la tine acasa. Le poti face la restaurant. Asa si noi... Nu avem un sediu al nostru, dar am gasit solutii ca spectacolele din festival sa se
joace in alte spatii.

Care vor fi anul acesta capetele de afis?

R.I.D.: Vor fi mai multe capete de afis, pe diferite zone. Pe Thomas Richards, urmasul lui Grotow­ski, nu poti sa nu-l numesti cap de afis. Asta pentru un public de nisa, e adevarat, dar revenirea lui constituie un eveniment. De asemenea, Grigore Lese, care va aduce alaturi de el artisti din Iran, din Africa si din alte zone exotice, care canta la instrumente traditionale. Dolce Pontes va fi si ea cap de afis. Vor veni si partenerii nostri traditionali de la teatrele de opereta si balet din Budapesta, Kiev, Sankt Petersburg. Nu va lipsi Gala Internationala de Opereta si Music-Hall de la Sala Palatului, cu participanti din 8 tari. Vom avea si noi reprezentatii in diverse spatii, de altfel vreau sa-i asigur pe bucuresteni ca nu vom disparea din peisaj in aceasta stagiune, chiar daca nu avem un sediu. Vom fi prezenti prin muzee, prin parcuri, prin spatii neconventionale.

Ce va tine in loc cu inceperea lucrarilor la noua sala?

R.I.D.: Ne mai lipseste auto­rizatia de constructie de la Primaria Sectorului 3. Facem apel pe aceasta cale: domnule primar si domnule arhitect-sef, dati-ne, va rugam frumos, autorizatiea aia de constructie. Si promit publicului ca in 9 luni sa finalizam sala.

Atat va va lua sa faceti un tea­tru nou: 9 luni? Cat aducerea pe lume a unui copil?

R.I.D.: Exact in 9 luni de la momentul fecundarii solului de catre primul excavator se va naste noul sediu al Teatrului National de Opereta, prima lui casa adevarata din 1986
incoace.