Pelicula care a deschis Festivalul Filmului European, 'Essential Killing", a marelui regizor polonez Jerzy Skolimowski a fost prezentata la Bucuresti intr-un moment ce da filmului o cu atat mai mare valoare simbolica. Uciderea lui Osama bin Laden de catre un comando american pare un film in sine. Tot despre razboiul impotriva terorismului si a modului in care acesta este purtat vorbeste si Jerzy Skolimowski in fascinantul sau film.

Desi dupa ce s-a fript cu filmul 'Mainile sus!", realizat in 1967, un atac puternic la adresa stalinismului, motiv pentru care a si fost alungat din Polonia natala, Jerzy Skolimowski a declarat ca a incercat sa se tina departe de politica, dupa ani multi de tacere cinematografica autoimpusa, regizorul revine cu un film-dinamita: 'Essential Killing". Pelicula nu este doar un film politic care denunta arestarile arbitrare, tortura (pe care o lauda zilele acestea oficialii americani ca mijloc de 'stoarcere" de informatii) si crimele facute in numele luptei impotriva terorismului, a luptei pentru pace (culmea), ca replica la fel de inumana la asa-zisul razboi sfant dus de teroristi, ci si un manifest pacifist venit din partea unui creator originar dintr-o tara care a cunoscut cam toate ororile politice, de la nazism la comunism.

Guantanamo forever

Dar ceea ce este cu adevarat exceptional in acest film, dincolo de mesajul politic mut care este tinut undeva in backgroundul actiunii, e apelul la umanitate care transcende epoci si regimuri politice. Jerzy Skolimowski pare a ne atrage atentia ca pojghita de civilizatie a rasei noastre este atat de subtire, incat putem cobori mai repede decat am putea crede pe treptele scarii evolutioniste. Omul poate deveni un simplu animal salbatic in care doar instinctele primare sa mai fie in stare de functionare.

Povestea e simpla si pare a avea o valoare de parabola biblica. Trei soldati americani fara nume inrolati intr-un razboi care poate fi in orice tara araba, in Afganistan, Pakistan sau Irak, intra intr-o pestera unde sa se poata droga in liniste.

Acolo dau peste un barbat necunoscut, dar, avand in vedere faptul ca avea turban si barba, era precis inamicul musulman. Barbatul apuca sa omoare primul. Nu stim daca a facut-o pentru ca avea 'boala" pe americani sau pur si simplu de frica. Omul e capturat si dus intr-o inchisoare gen Guantanamo unde este torturat si pus sa recunoasca ca el si nimeni altul a infaptuit toate ororile lumii.

Daca nu ar fi absolut infioratoare, tehnicile de interogare americane ar putea parea chiar hilare. Arestatului i se arata o poza in care erau sute de oameni, fete care nu se pot nici macar distinge una de alta, si i se cere 'elegant"('you, piece of shit"), sa recunoasca ca el a participat la acea adunare care putea sa fie de oriunde, de la pelerinajul anual la Mecca sau de la vreo demonstratie. Tortura nu mai era la fel de 'politicoasa" si cine a citit literatura puscariilor comuniste, descopera cu oroare ca cei ce vor sa instaureze democratia in lume astazi seamana uimitor de mult la tehnici si la discurs cu 'salvatorii" poporului roman care umplusera inchisorile cu cei care nu voiau sa fie salvati de comunisti.

Drumul de la om la animal

Toata aceasta poveste este insa doar preambulul filmului, pentru ca adevarata tragedie de-abia de acum incepe. In timp ce este mutat la o inchisoare secreta, masina cu care e transportat face un accident si personajul despre care nu ni se spune absolut nimic, nici cine e, nici daca era sau nu implicat in jihad, reuseste sa scape. Intreg filmul este apoi drumul lui spre nicaieri, mergand descult prin zapada, intr-un loc necunoscut (pare a fi Polonia, dar poate fi la fel de bine orice alta tara in care se afla inchisori americane secrete) fiind urmarit si haituit ca un animal vanat de soldati cu arme si caini de vanatoare, de masini si elicoptere. Ranit, flamand, infrigurat, el ajunge sa omoare pentru a nu fi omorat si se transforma sub ochii spectatorilor intr-un animal. Vincent Gallo nu scoate absolut nici un cuvant in acest film, dar face un rol genial reusind sa refaca drumul inapoi, intr-un soi derulare cumplita, de la omul secolului XXI la omul din Neanderthal si chiar mai jos, la stadiul de salbaticiune care nu mai are nimic uman. Absolut teribil este momentul in care vazand o femeie care-si alapteaza copilul sare pe ea, dar nu ca sa o violeze, ci doar ca sa bea si el putin lapte de la sanul ei. Singurele franturi biografice apar cand barbatul adoarme inghetat, visandu-se, desigur, in caldura desertului, alaturi de o femeie acoperita cu o burqa albastra ce alapta, la randul ei, sub voaluri, un copil. Copilul lui. Visele lui insorite aveau ca fundal sonor o chemare la rugaciune sau la jihad, nu se stie, in care un muezin canta: 'Daca Allah vrea sa mori pentru El, El stie mai bine", 'Daca Allah vrea sa omori in numele Lui, El stie mai bine".

Intr-un interviu, Jerzy Skolimowski a declarat ca s-a gandit mult daca numele filmului sau sa fie 'Crima esentiala" sau daca nu cumva, mai potrivit ar fi fost, 'Esenta crimei". 'Este o poveste universala care se poate aplica oricui. Mi-am dorit ca spectatorii sa se identifice cu personajul. Daca el nu stie unde se afla, am vrut ca nici spectatorii sa nu stie. Daca el nu gasea nici o iesire, am vrut ca si publicul sa se simta incoltit."