Cred ca inainte de toate ar trebui sa definim cuvantul burlesc, chiar daca in film este cu dublu sens, atat de gen, cat si numele unui ca­baret. Stilul inseamna: un comic exagerat, gro­tesc, extravagant, adesea vul­gar, caricatural sau parodic.

Si care cuprinde compozitii muzicale de mici proportii cu un pronuntat caracter umoristic. (Una a si luat Globul de Aur!) Pe vremuri, cea mai cunoscuta artista a acestei categorii era José­phine Backer, pe care Tanase reusise sa o aduca, inainte de razboi, si la Bucuresti, unde ciocolatia dansatoare socase cu numarul ei, in care era aproape despuiata, singurele elemente de... imbracaminte fiind mai multe siraguri de perle (pe care le veti regasi si in pelicula de fata), plus un brau din banane. Povestea este cat se poate de banala, scenarist fiind chiar regizorul Steve Antin. O fata din provincie (Christina Aguilera) vine in stralucitorul Los Angeles ca sa faca neaparat cariera, intr-un club unde taie si spanzura o fosta dansatoare, plina de temperament si sarm (Cher). Sfatuitorul ei principal este extraordinarul Stanley Tucci, devenit Sean, fostul ei iubit de-o noapte, care, in rest prefera echipa roz, adica e gay.

Ca sa-si mai asigure ceva public feminin, l-au cooptat pe Eric Dane, frumosul fustangiu doctor Mark Sloan, din 'Anatomia lui Grey". Si aici are un rol relativ ingrat: este miliardarul (asa cred americanii de la Hollywood ca arata barbatii cu bani...), fireste lipsit de caracter, care nu urmareste decat sa cumpere localul si sa construiasca altceva in loc. Publicul, in general, pandeste insa doua lucruri: sa vada cat de bine arata Cher, la cei 65 de ani, pe care ii va implini pe 20 mai (obiectiile le cu­noas­tem: ca a facut multe operatii estetice, dar ele nu reusesc la toata lumea si, dupa ce vezi 'Pe muchie de cutit", intelegi ca nu e asa de simplu si costa al naibii de mult).
In plus, vocea si gratia nu se rezolva cu bisturiul! In al doilea rand, atractia: Chris­tina Aguilera, care canta bine, se misca senzational, joaca ingrozitor de prost si este de o vulgaritate a chipului pe care nici toate fardurile din lume n-ar mai putea 
s-o mai indrepte.

Dar tocmai ce-am de­fi­nit burlescul, e una dintre trasaturile ca­racteristice, nu? Ca veni vorba de machiaj, e si o replica, pe care cu nonsalanta si-a insusit-o autorul textului, cum ca e o adevarata arta asemeni picturii, care infrumuseteaza o expresie. Ii apartine lui Katherine Hepburn, dar unii se fac ca au uitat. Apropo de furtisaguri, exista inca de la primele cadre si un personaj care seamana ametitor cu cel unisex din 'Cabaret", rasplatit cu un Oscar, Joel Grey. Melodiile sunt superbe, chiar daca o parte sunt arhicunoscute, dar cui i-ar parea rau s-o mai asculte pe Marilyn Monroe cu diamantele ei, chiar daca se face un play, caci asa era moda prin barurile acestea, iar cantecul anume destinat dentistilor e foarte nostim. Costumele nu sunt dintre cele mai spectaculoase si nici decorurile. Filmul e departe de rafinamentul si intensitatea lui 'Chicago" si chiar sub performanta mult comentatului (a se citi barfitului) 'Nine". Si cand te gandesti ce bine ieseau asemenea productii prin anii '60, un 'Sweet Charity" cu Shirley MacLaine (inspirat de 'Noptile Cabiriei" semnat de Fellini) si regizat de Bob Fosse, care a mai dat lovitura si cu mentionatul 'Cabaret" si 'All that jazz". Sau chiar mai dinainte de pe vremea fratilor Marx ori recent difuzatul 'Hello Dolly!" (Cher sea­mana la timbru, atunci cand isi spune replicile, cu Barbra Streisand), 'Victor/Victoria" cu Julie Andrews si James Gardner din 1982. N-ar strica sa mai treaca pe la Cinemateca toata lumea!

BURLESQUE: VIS IMPLINIT
SUA, 2010, 1h 59min.
BURLESQUE. Regia: Steve Antin. Cu: Cher, Christina Aguilera, Stanley Tucci, Eric Dane, Cam Gigandet, Alan Cumming.
Distribuit de InterCom Distribution.
Bucuresti (Hollywood Multiplex, Movie­plex, The Light Cinema, Cinema City Co­tro­ceni si Sun Plaza) Cluj (Cinema City, Odeon Cineplex), Timisoara (Cinema City), Pitesti (Cinema City), Arad (Cinema City).