De curand, la HBO a fost difuzata prima parte a miniseriei 'Rugul aprins“, inspirata de gestul studentului Jan Palach, care si-a dat foc in semn de protest fata de faptul ca, in 1969, sovieticii au invadat Cehoslovacia.

'Rugul aprins“ e un film in trei parti creat de celebra regizoare poloneza Agnieszka Holland, care trece in revista o perioada din istoria moderna a Cehiei inca neabordata in cinema. Povestea tinerei avocate Dagmar Burešová, care a reprezentat-o pe mama lui Jan Palach in procesul intentat unui influent demnitar comunist, ofera o metoda eficienta de explorare a transformarii suferite de societatea cehoslovaca la acea data – de la protestul tacut incheiat cu inmormantarea lui Palach la acceptare si, mai apoi, la 'revenire la normal'. In plus, sunt descrise miscarea studenteasca si activitatile membrilor Politiei Secrete, care au incercat sa stearga mostenirea lui Palach din constiinta nationala. Filmul este o poveste despre valorile umane cele mai simple: adevar, onoare, dreptate si curaj. Filmul discuta despre o problema publica extrem de serioasa care a avut rasunet in intreaga lume.

In 1989, cea de-a 20-a aniversare a mortii lui Palach a inspirat o noua generatie de studenti si acestia au inceput seria de proteste ce au dus la caderea Cortinei de Fier si, totodata, la eliminarea comunismului din Cehoslovacia.

Dagmar Burešová a continuat sa poarte torta simbolica aprinsa de Palach si a devenit primul ministru al Justitiei din Cehoslovacia libera.

Cine era Jan Palach

Jan Palach a crescut in Všetaty u Mělníku, un oras aflat la 80 km departare de Praga, unde s-a nascut pe data de 11 august 1948, cu cateva luni inainte de venirea regimului comunist la putere. Familia Palach era activa in comunitate: erau membri Sokol si voluntari la un teatru pentru amatori. Tatal era membru al Partidului National Socialist, iar mama era protestanta. Au incercat sa-si creasca copiii – pe Jan si pe fratele mai mare al acestuia, Jiří (1941) – conform traditiei republicane.

La inceputul anilor ‘50, familia Palach – la fel ca alti proprietari de afaceri – a inchis magazinul si, mai tarziu, linia de productie. Tatal s-a angajat ca lucrator manual in Brandýs nad Labem, iar mama si-a gasit de lucru ca vanzatoare la un chiosc din gara Všetaty. In ciuda acestor expe­riente, in 1957, Libuše Palachová a intrat in partidul comunist pentru a fi sigura ca baietii ei vor putea urma o facultate. Josef Palach a murit in 1962, in urma unui atac de cord.

Dupa ce a absolvit, in iunie 1966, tanarul si-a dorit sa studieze istoria la Facultatea de Arta din cadrul Universitatii Caroline din Praga. A fost respins din pricina numarului mare de candidati, asa ca s-a inscris la Scoala de Studii Economice. In primavara anului 1968, a contribuit la fondarea Consiliului Academic Studentesc independent. Ca student al Scolii Economice din Praga, a fost martor direct al Primaverii de la Praga, eveniment ce i-a schimbat viata. Jan fusese interesat de politica si inainte (de exemplu, a impartit teste scrise de colegii sai, printre care si o scrisoare de-a lui Aleksander Soljenitin, texte de Ludvík Vaculík sau transcrieri ale discursurilor de la conferintele scriitorilor), dar in 1968 interesul sau a crescut rapid. In primavara anului 1968 a participat la mai multe discutii si intalniri politice.

Mai multe surse arata ca Palach se gandea de ceva timp la un gest care sa trezeasca publicul adormit. A luat in calcul variate forme de protest – fapt dovedit si de scrisoarea in care indemna la ocuparea Radioului Cehoslovac pentru a se lansa apelul la greva generala. Aceasta idee i-a fost transmisa liderului studentilor, Lubomír Holeček, la inceputul lunii ianuarie 1969. Strans legat de greva esuata, Palach a sugerat ca un grup mic de studenti sa preia initiativa si sa convinga populatia ca trebuie sa participe la protest. In scrisoarea sa, Palach formuleaza idei pe care le-a reluat in celebrele scrisori semnate 'Torta nr. 1'. Printre cererile sale, de exemplu, aparea si abolirea cenzurii. Evident, Jan Palach nu a primit nici un raspuns. Poate tocmai si de asta a hotarat sa abordeze o alta forma de protest, una mult mai socanta decat ocuparea radioului, si care avea nevoie de putine pregatiri. Dupa cum aveau sa afle detectivii, lui Palach nu i-a luat decat cateva ore sa pregateasca totul...

Jertfa si patriotism

Studentul Jan Palach si-a dat foc sub rampa Muzeului National din Piata Wenceslas din Praga pe data de 16 ianuarie 1969, putin inainte de ora 14.30. Motivele pentru protest au fost expuse in patru scrisori aproape identice trimise colegilor de la Scoala de Economie Ladislav Zizka, liderului studentilor de la Facultatea de Arte Lubomír Holeček si Uniunii Scriitorilor Cehoslovaci. In scrisori, era mentionat faptul ca facea parte dintr-un grup de studenti decisi sa-si dea foc pentru a scoate opinia publica din letargie. Cele doua cereri ale sale legate de libertatea de expresie erau abolirea cenzurii si interzicerea ziarului de orientare sovietica Zprávy, ce incepuse a fi publicat la finele lunii septembrie 1968. Totodata, el le cerea oamenilor sa intre in greva pe termen nelimitat. Daca cererile nu erau indeplinite pana pe 21 ianuarie, avea sa apara urmatoarea 'torta'. Palach a mai redactat o scrisoare in caminul studentesc – in ea isi explica gestul si cerea, printre altele, demisia politicienilor pro-sovietici.

Protestul lui Palach a avut parte de multa atentie in Cehoslovacia si in strainatate (printre cei care si-au declarat respectul fata de gestul lui Palach s-au numarat secretarul general ONU,
U Thant, prim-ministrul Italiei Mariano Rumor, prim-ministrul Indiei, Indira Gandhi, si Papa Paul al IV-lea).

Cehoslovacii erau socati, dar numai o mica parte a opiniei publice a decis sa se alature cererilor lui Palach. In ultima parte a lunii ianuarie 1969, in centrul orasului Praga au avut loc cateva proteste spontane inabusite de politie o data cu lasarea serii. Unul dintre protestele mai mari a fost o greva a foamei inceputa pe 18 ianuarie de catre un grup de studenti sub rampa Muzeului National. Tinerii au stat in corturi, in mijlocul gerului, vreme de patru zile – dupa aceea, politia i-a silit sa-si incheie protestul.

Masca mortuara a lui Palach, donata elevilor de sculptorul Olbram Zoubek, a fost afisata la fantana de sub Muzeul National.

Timp de cateva luni, detectivii au examinat circumstantele in care a avut loc actiunea lui Jan, cautandu-i pe posibilii sai colaboratori. Politia a interogat mai multi martori, a solicitat mai multe expertize si a scris multe rapoarte catre Ministerul Afacerilor Interne. In iunie 1969, cei doi anchetatori – capitanul Jiří Ryant si maiorul Miroslav Novák – au renuntat la acuzatiile impotriva unor persoane ramase neidentificate din cauza lipsei de dovezi concrete despre grupul pe care Jan Palach l-a mentionat in scrisoarea sa.

Potrivit acestora, scrisoarea a avut pur si simplu scopul de a da un impact mai mare socantului sau gest. Interesata in ancheta a fost si politia secreta (StB) care, insa, nu a influentat cursul sau rezultatele acesteia. Politia secreta a redevenit interesata de subiect abia la prima comemorare a gestului lui Palach.

Pe data de 28 octombrie 1991, presedintele Václav Havel le-a conferit lui Jan Palach si Jan Zajíc, in memoriam, Ordinul Tomáš Garrigue Masaryk Clasa I pentru rolul lor in promovarea democratiei si a drepturilor omului. In 2000, in fata Muzeului National a fost ridicat un monument in amintirea lui Palach si a lui Zajíc.

Prima parte a miniseriei 'Rugul aprins“ a avut premiera pe 3 martie, partea a doua va fi difuzata in data de 10 martie, de la ora 22.05, iar cea de-a treia parte pe 17 martie, de la 21.35.