Unul dintre numele celebre ale generatiei sale la nivel international, mezzo-soprana Ruxandra Donose va fi prezenta pe 23 decembrie in 'Concertul celor trei dive" de la Sala Radio alaturi de Leontina Vaduva si de Teodora Gheorghiu.

Vocalitatea ei expresiva, muzicalitatea si eleganta prezentei scenice i-au permis abordarea unui repertoriu larg atat de opera, cat si vocal simfonic. Despre cariera ei prestigioasa am vorbit si noi cu marea artista.

Aveti o cariera de succes. Cat de greu va fost ca roman sa ajungeti aici?
Ruxandra Donose: Exista doua aspecte. Primul ar fi ca talentul este universal si daca as fi roman sau altcineva nu ar avea importanta. In momentul in care ai ajuns acolo si poti sa te si mentii nu mai conteaza ce natie esti. Mai exista insa un alt aspect, deloc de neglijat. Faptul ca nu esti unul de-al lor implica cu atat mai mult un efort ca sa dovedesti ca esti bun, sa-ti justifici prezenta acolo.
Sigur, daca ma gandesc la colegele mele frantuzoaice, austriece sau nemtoaice, fiecare dintre ele sunt sprijinite in tarile lor, sunt extraordinar de mult ajutate prin faptul ca structura culturala a tarii lor este de asa maniera. Exista un sistem si de televiziune si de inregistrari si de jurnalism care le ajuta si care este mult mai accesibil. Din acest punct de vedere mi-ar fi fost mai usor daca si Romania ar avea acest sistem.

Opera este considerata un gen de elita. S-a schimbat ceva in abordarea operei ca gen?
R.D.: S-a schimbat foarte mult in evolutia ei ca spectacol. Cu toate ca inteleg de ce folositi termenul de elita, nu sunt sigura daca, in mod ideal, as sprijini acest termen. Cred ca ceea ce s-a intamplat in ultimii ani cu opera este o vitalizare, o aducere a ei in zilele noastre prin modul in care se pun in scena anumite spectacole si prin genul de cantareti care sunt din ce in ce mai prezenti pe scena, respectiv cantareti care nu numai ca interpreteaza foarte bine din punct de vedere muzical, dar au si o anumita prezenta scenica, stiu sa intrupeze personajul, sa-l faca foarte credibil.

Vorbim de opera ca spectacol de teatru?
R.D.: Da, ca teatru. Opera este de fapt o combinatie de muzica cu teatru si latura teatru isi face din ce in ce mai mult simtita prezenta.

Sunt pregatiti cantaretii de opera pentru acest tip de miscare scenica? Se face acest lucru la Conservator?
R.D.: Cand am studiat la Conservator am facut foarte bine asa ceva. Am luat ore de arta actorului, de miscare scenica, ore de clasa de opera si asa mai departe. Erau binevenite si utile. Sunt sisteme diferite, nu peste tot se invata lucrul acesta temeinic, dar ar trebui. De asemenea, prin foarte multa mediatizare, DVD-uri, CD-uri, transmisiuni live in cinematografe de pe marile scene de opera, in strainatate opera devine mult mai accesibila publicului larg.

Este dificil sa combini opera cu teatrul?
R.D.: Cred ca la aceasta intrebare fiecare cantaret raspunde altfel. Pe mine, aceasta abordare a operei ma ajuta. Ceea ce urmaresc eu este ca sa-mi fi perfectionat instrumentul atat de bine incat el sa nu mai fie scopul meu pe scena, ci sa devina mijlocul cu care exprim ceea ce este scris in partitura, cu care conturez personajul respectiv, exprim emotii etc. In momentul acela gasesc ca aceasta dorinta, acest scop, aceasta directie de a exprima imi ajuta vocea, se potenteaza una pe alta. Evident, asta inseamna ca ti-ai dobandit libertatea de a te darui interpretarii si nu esti inca sclavul vocii.

Cat de greu este sa te mentii in top?
R.D.: Este mult mai greu sa te mentii decat sa ajungi in top. Poti ajunge acolo in cateva luni printr-o serie de intamplari norocoase - sigur, asta nu inseamna ca ajungi numai pentru ca ai noroc, ci pentru ca meriti -, dar este mult mai greu sa te mentii acolo sus. Asta presupune ca prin fiecare aparitie trebuie sa-ti confirmi, reconfirmi, adaugi, potentezi, sa-ti dezvolti permanent pozitia inalta la care deja ai ajuns. Aceasta pozitie devine astfel doar un loc de pornire. Locul din care pornesti din nou, iar si iar...

Au existat momente in care ati simtit publicul nemultumit?
R.D.: Nu am avut, din fericire, nicodata ocazia sa ma confrut cu un public cu adevarat nemultumit. Dar exista niste vibratii speciale intre public si cel de pe scena si eu pot sa simt cand publicul este cucerit, cand poti sa arunci un ac si-l auzi pentru ca nimeni nu rasufla sau atunci cand spectatorii sunt mai obositi, mai putin convinsi, mai apatici, poate nu sunt atat de dispusi sa vina cu tine in aceasta calatorie. Publicul este de fiecare data altfel si este important sa te afli in relatie cu el si sa vezi in ce masura este el cu tine. E foarte interesant sa vezi un sir de cinci spectacole cu 'Cenusareasa", de exemplu, si sa vezi cum publicul este altul in fiecare seara, desi spectacolul este acelasi. Odata aplauda dupa fiecare arie, altadata la sfarsit, odata rade, altadata nu.

In ce masura un artist roman cu o cariera internationala poate schimba perceptia despre Romania?
R.D.: Pot sa spun ca de fiecare data cand lumea m-a intrebat daca sunt romanca, au fost comentarii de genul: Romanii, ce popor talentat! Exista nume care pe parcursul generatiilor au venit din Romania. Cumva, din punctul acesta de vedere, m-am incadrat intr-o reputatie deja foarte pozitiva a Romaniei. Dar e clar ca fiecare exemplu pozitiv pe care-l dai ajuta.

Cum arata o zi obisnuita din viata dumneavoastra?
R.D.: O zi ideala, cum mi-as dori eu, ar fi sa ma scol dimineata dupa ce am dormit suficient, sa-mi pregatesc copiii pentru scoala, sa-mi pot folosi timpul cat sunt ei la scoala cat se poate de activ, pozitiv si constructiv pentru a studia, pentru a face exercitii fizice, dupa care, in liniste, sa am doua-trei ore de studiu, fie el de orice fel. Asa ar trebui sa fie la modul ideal in fiecare zi, dar nu este asa pentru ca viata noastra nu este atat de ordonata pe cat ne-am dori. Fiind liber profesionist esti tot timpul in calatorie si de multe ori zilele mele inseamna a face bagaje si a desface bagaje.

Cum mentineti echilibrul intre familie si profesie? Nu obositi sa va petreceti timpul dintr-o calatorie in alta?
R.D.: Copiii mei au vazut si ei toata lumea. Este un act de balans foarte delicat, dar care este posibil cu ajutorul unui sot foarte intelegator, foarte intelept si cu ajutorul unei bone permanente.
Da, raspunsul este ca obosesc, evident, si atunci, un factor foarte important este acela in care iti poti regenera nu numai energia fizica, ci si cea mentala. Cred ca trebuie sa eviti sa ajungi in situatia in care uiti de ce mai faci ceea ce faci. Mi s-a intamplat sa ajung acolo de cateva ori si nu vreau sa mi se mai intample. Nu stiu, cred ca mai lucrez si mai slefuiesc la felul in care pot sa evit asemenea situatii.

La ce roluri lucrati acum?
R.D.: Urmeaza mai multe productii si concerte. Lucrez la opere diferite, o opera baroca, pe care am inregistrat-o de curand, cu care voi face si un turneu de promovare, urmand ca punerea in scena sa se faca la Strasbourg. Cu 'Werther", de Massnet, vreau sa ofer o varianta concertanta si aici, in Bucuresti, in ianuarie. O alta opera este 'Don Giovanni", de Mozart, cu care voi avea sase spectacole la Londra. Apoi urmeaza o opera de Bellini cu care ma voi prezenta la Festivalul de Opera de la Las Palmas, 'Idomeneo", de Mozart, la Chicago si altele.

Primiti des invitatia de a canta in Romania?
R.D.: In ultima vreme am avut bucuria sa cant in Romania mai des, datorita unei conjuncturi benefice si pentru mine si pentru publicul din Bucuresti. Intotdeauna accept cu mare placere si fac eforturi de a veni aici, pentru ca, probabil ca v-ati putut da seama, am o agenda nu plina, ci foarte plina. Dar vin aici pentru ca mi se pare foarte important. Este important pentru mine pentru ca sunt acasa, este important sa prezint publicului meu, sa simt ca fac parte din viata culturala de acasa si cred ca este important pentru public sa ma vada cum ma prezint dupa ce am acumulat pe toate scenele din lume o experienta si o stiinta anume.

Veniti in concediu in Romania?
R.D.: Da, am o casa la Bran si acolo intr-adevar ma refugiez ori de cate ori se poate. E foarte foarte frumos si atat sotul meu cat si copii se simt foarte bine acolo. Eu vorbesc doar romaneste cu copiii mei, iar sotul meu, care este german, a invatat romaneste.

Spuneti-mi un lucru care va place in Romania si unul care nu va place.
R.D.: Primul lucru care imi place este paradoxal acelasi cu cel care nu-mi place. Ultimele mele aparitii in Romania au fost fiecare cu piese mai putin cunoscute sau aproape deloc. Mi-a placut interesul celor care au venit pentru a cunoaste si m-a intristat neinteresul celor care nu au venit pentru ca nu stiau acele piese. Asta inseamna ca, in general, in Romania este nevoie de o mediatizare mai sustinuta, mai agresiva, o dorinta mai mare de a oferi publicului de acasa, chiar si a celui care sta la televizor, mai multa muzica, mai multe informatii culturale. Eu am avut de nenumarate ori ocazia sa vad oameni care au venit la opera pentru prima oara asteptandu-se la nimic sau doar sa fie partasi ai unui fenomen de elita si plecand de acolo complet emotionati, complesiti. Nu m-am asteptat sa fie asa si sunt foarte multi care nu se asteapta sa fie asa. Dar trebuie sa fie asa!