Primul Festival al Filmului Rus vine cu branduri solide, ca Tarkovski sau Mihalkov, dar si cu o sectiune dedicata noului val.

Peliculele 'Moscova nu crede in lacrimi", 'Gara pentru doi", 'Catina rosie" au de­venit adevarate hituri in timpul socialismului; dimensiunea politica nu era punctul lor tare, dar subtilitatea psihologica a relatiilor, naturaletea dialogurilor si a situatilor umane surprinse au fost foarte apreciate in Romania. 'Mi-aduc a­minte de o perioada in care filmele rusesti erau ce e mai bun la noi", sunt cuvintele prin care Alina Salcudeanu de la CNC a deschis evenimentul. Din pacate, dupa '89, publicul a intors spatele cinematografiei ruse contemporane, aceasta devenind o necunoscuta.

Inevitabilii Tarkovski, Mihalkov, Koncealovski

Festivalul, care se desfasoara intre 22 si 28 octombrie, are doua sectiuni: o parte nostalgica, a filmelor care au facut istorie in URSS, si una contemporana, a productiilor de dupa 2000. Daca filmele vechi sunt difuzate la inceputul programului, filmele noi sunt proiectate seara. Dintre filmele vechi nu puteau lipsi cele semnate de regizorii-emblema - Andrei Tar­kovski ('Copilaria lui Ivan" si 'Calauza") Nikita Mihalkov ('Strain printre ai sai" si Andrei Koncealovski ('Un cuib de nobili").

Mai tentante decat aceste filme, care au tot fost difuzate dupa '89, sunt cele care au facut cariera in timpul comunismului, dar care au fost uitate dupa '89. 'Stepa" (1977), de Serghei Bondarciuk, ecranizare a nuvelei omonime a lui Cehov, face o radiografie a sufletului rus prin intermediul unui baiat de la tara care trebuie sa mearga la scoala la oras. 'Zboara cocorii" (1957), al lui Mikhail Kalatozov, este o poveste trista despre o femeie care se casatoreste cu fratele logodnicului sau, dupa ce acesta este ucis pe front. Chiar mai popular in Romania decat acesta a fost 'Catina rosie" (1973), al lui Vasili Suksin, o pelicula despre un fost interlop care, dupa iesirea din inchisoare, vrea sa inceapa o viata simpla la tara, alaturi de femeia cu care a corespondat in inchisoare.

Celelalte filme vechi sunt mai putin cunoscute in Romania, chiar daca au fost mari succese in URSS: 'Mana cu briliante" si 'Operatiunea I" apartin unui regizor, Leonid Gaidai, care a fost omologul lui Geo Saizescu in Rusia. In 'Operatiunea I" el a inventat un personaj, Surik, care a devenit la fel de popular ca Nea Marin la noi - un tanar naiv care are darul de a intra in tot felul de incurcaturi.

Thriller despre singuratatea unor cercetatori de la o statie polara

Cu exceptia 'Amistitiului" (2010) apartinand Svetlanei Proskurina, filmele noi facute de reprezentanti ai generatiilor mai vechi abordeaza teme istorice: 'Hrustaliov, masina" (1998), de Alexei Gherman, e despre perioada stalinista, iar 'Tarul" (2009), de Pavel Lunghin, e despre conflictul dintre Ivan cel Groaznic si cler. Alexandr Sukurov vine cu doua filme - un documentar despre Lenin, 'Taurul" (2001), si un SF dupa fratii Strugatki, 'Zilele eclipsei" (1988). Dintre tineri, doar Nikolay Dreyden, cu 'Lacasul ingerului" trateaza o tema istorica (Revolutia din Octombrie), restul abordand teme mai contemporane. 'Cum mi-am sfarsit vara" (2008), de Alexei Popogrebsky, este un thriller psihologic despre doi cercetatori care locuiesc in singuratatea coplesitoare a unei statii polare. Valerika Gay Germanika (nascuta in 1984) vine cu o poveste urbana cu adolescente care se pregatesc pentru o seara disco.

'Intoarcerea", o poveste de familie din care femeile lipsesc

Am pastrat pentru sfarsit cireasa de pe tort - capodopera lui Andrei Zviaghintev, 'Intoarcerea" (2003), programat pentru ultima zi a festivalului. In cadre lungi, hipnotice, filmul releva intensitatile intunecate ale unei povesti de familie din care femeile lipsesc: un barbat se intoarce dupa 12 ani de absenta acasa si trebuie sa-si convinga cei doi baieti, aflati in pragul adolescentei, de rolul lui patern; prin intermediul unei excursii pe o insula salbatica, barbatul incearca sa-si initieze copiii in valorile dure ale barbatiei, insa tentativa lui se loveste de incapatanarea si ostilitatea baiatului mai mic. Fara discutie, unul dintre cele mai bune si mai profunde filme ale noului mileniu.