Victoria unica si irepetabila a Stelei in fata Barcelonei in Cupa Campionilor Europeni din 7 mai 1986 a devenit nu doar o pagina de istorie, ci, iata, si opera de arta. Un suporter stelist infocat, regizorul Gabriel Achim, contribuie la sarbatoarea echipei sale de suflet printr-un film de lungmetraj: 'Visul lui Adalbert", care a avut premiera chiar in preajma zilei de 7 mai.

Actiunea peliculei care marcheaza debutul in lung- metraj al tanarului regizor este plasata fix a doua zi dupa celebrul meci de la Sevilla. Acest eveniment sportiv umbrea insa sarbatorirea Partidului Comunist Roman, care serba 65 de ani de existenta. Asa se face ca acea victorie de proportii a fotbalului romanesc a fost laudata in cotidianul 'Sportul" doar printr-o stire de pe ultima pagina. Despre aceasta Romanie schizofrenica, in care oamenii de rand de-abia asteptau sa se termine sedintele de partid ca sa poata comenta in voie cele patru penalty-uri aparate de Helmut Duckadam vorbeste regizorul in acest film, mai mult amar decat dulce.

'As fi putut plasa fara probleme actiunea filmului in zilele noastre, si cu siguranta ar fi fost pe placul celor (tot mai multi dintre compatrioti) care s-au saturat de filme recente care se intampla in perioada comunista (nu le-am numarat dar nu cred cu sunt mai mult de cinci). Nu fac parte insa dintre aceia care cred ca trecutul ti-a epuizat potentialul de a starni interesul spectatorilor (este ca si cum ai stramba din nas ca vezi «inca un film de epoca»)", ne-a declarat Gabriel Achim. 'Am ales ziua de 8 mai 1986 pentru ca, la fel ca accidentul, a fost una dintre cele mai bizare zile din istoria recenta a Romaniei. Dezastrul nuclear de la Cernobil era de data recenta, trecusera doar doua saptamani si lumea discuta cu teama despre posibilele consecinte negative. Era ziua imediat urmatoare castigarii, pentru prima si ultima oara in istoria fotbalului romanesc, a Cupei Campionilor Europeni de catre Steaua Bucuresti in fata super Barcelonei. Exista un entuziasm general in randul populatiei pentru ca nimeni n-a indraznit sa creada ca ar putea fi posibil ca Steaua sa bata super-echipa Barcelonei chiar la ea acasa, in Spania, la Sevilla".

Victoria Stelei, un preview al Revolutiei

Referindu-se la acel moment atat de special din istoria fotbalului romanesc, regizorul Gabriel Achim considera ca el a reprezentat si un important moment politic, romanii vazand in victoria Stelei chiar luminita de la capatul dictaturii. De altfel, atunci oamenii din intreaga tara au iesit in strada si, daca ar fi avut poate mai mult curaj, revolutia ar fi putut incepe cu trei ani inainte.

'Oficialitatile comuniste erau bulversate pentru ca entuziasmul intregului popor trebuia canalizat catre sarbatoarea oficiala a zilei de 8 mai 1986: aniversarea a 65 de ani de la crearea Partidului Comunist Roman!", sustine regizorul. 'In cantinele intreprinderilor, in teatre, in scoli, gradinite etc. toata lumea era obligata sa participe la momente festive dedicate Partidului. Ca sa-ti faci o imagine cat mai clara despre ce se intampla atunci, extraordinarei victorii a Stelei din noaptea precedenta i-a fost dedicata o caseta de 20x10 cm pe ultima pagina a singurului ziar sportiv din presa centrala, in care erau trecute scorul final si componenta celor doua formatii. In rest, erau numai articole dedicate minunatului Partid. Numai ca populatia iesind in strada si bucurandu-se pentru castigarea Cupei, a ignorat si avertismentele legate de consecintele radiatiilor nucleare si festivismul impus de Partid. Fara a exagera, a fost unul dintre rarele evenimente care a pus omul de rand din timpul dictaturii comuniste in situatia de a spera ca imposibilul este la indemana, ca evadarea din infernul moral si politic al acelor ani este posibila".

Bineinteles ca Gabriel Achim are propria poveste legata de acel meci. Ca toti romanii (mai putin Cristi Borcea), si Gabriel Achim s-a bucurat nespus de victoria Stelei. 'Vedeam meciurile acasa, cu tata si cu cei doi frati ai mei. De obicei mai veneau si un vecin, doi, dar nu imi mai amintesc daca in seara aia a mai fost si altcineva. E clar ca m-am bucurat, obisnuiam sa urlam cand se inscriau goluri sau cand se apara un penalti. Amintirile mele vagi sunt legate de santurile materialului de velur care acoperea fotoliul din care obisnuiam sa vad meciul. Era intotdeauna fotoliul meu, ca frate mai mare am avut dreptul sa-l aleg primul. Si ca undeva sub perna fotoliului era o gaurica in material din care ciupeam, fara sa ma vada mama, buretele invechit".

Asa ca fanii celei mai galonate echipe din fotbalul nostru pot retrai acele momente frenetice chiar si dupa 26 de ani in salile de cinema. Oricum e clar ca o astfel de realizare nu se va mai repeta prea curand. Sa ne bucuram deci ca am fost contemporani cu victoria Stelei asupra Barcelonei si sa ne simtim de-a dreptul binecuvantati ca azi nu trebuie sa ne mai prefacem ca sarbatorim ziua Partidului Comunist Roman.