De curand, a avut loc la Ploiesti prima piata organizata pentru cumparatorii si van­za­torii de produse cinematografice.

Asa se face ca zeci de producatori, scenaristi, regizori si distribuitori din Europa, Asia si Statele Unite au venit la evenimentul intitulat 'Golden Carpathian Market & Film Festival" sa testeze piata romaneasca, in special, si pe cea din fostul bloc comunist, in general. In paralel cu targul, s-a desfasurat si o competitie de filme de lungmetraj.

Cum baza unui targ de succes sta in stabilirea de relatii, cumparatorii si vanzatorii s-au tatonat, s-au prezentat, s-au cunoscut si chiar au petrecut impreuna, multe dintre afaceri incheindu-se si la intalnirile informale din fiecare seara. Pentru ca Ploiestiul este plasat intre Bucuresti si statiunile montane de pe Valea Prahovei, invitatii straini au facut si putin turism, fiind plimbati de catre organizatori la Sinaia, unde au vazut Pelesul, si in Capitala, unde s-au minunat de dimensiunile Casei Poporului.

Imbinand utilul cu placutul, unii dintre producatori s-au interesat deja de conditiile in care ar putea filma in aceste doua locatii atat de speciale. S-au pus astfel bazele unor viitoare contracte. Scenaristii si-au gasit potentiali regizori si producatori, regizorii au citit scenarii si si-au prezentat proiectele unor producatori, televiziunile straine au fost interesate sa achizitioneze in speciale filme documentare si pentru copii, dar au studiat si oferta de formate de emisiuni, iar cativa producatori s-au decis sa-si uneasca fortele financiare pentru viitoare coproductii. A fost o piata de la care mai nimeni nu a plecat cu mana goala, chiar daca pentru a finaliza contractele mai e nevoie de ceva timp. Primul pas spre viitoare productii a fost insa facut.

Emigranti, trafic de carne vie si traumele postcomunismului

In competitia de lungmetraje au intrat sapte pelicule, toate din tari ex-comuniste. Din pacate, cel mai asteptat dintre ele, 'Ispita Sfantului Tony", al estonianului Veiko Õunpuu, care a fost nominalizat la premiul pentru cel mai bun film la European Film Awards, dar si la festivaluri celebre precum Sundance si Rotterdam, nu a mai intrat in concurs pentru ca autorul a trimis doar un DVD, si nu filmul pe pelicula, cum era stipulat in regulament. Asa se face ca in lupta pentru premiile totalizand 10.000 de euro au intrat doar sase filme: 'Pall Adrienn", al regizoarei maghiare Agnes Kocsis, care a luat la Ploiesti premiul pentru cel mai bun film dupa ce la Cannes primise Premiul FIPRESCI; 'Between Two Fires", scris si regizat de poloneza Agnieszka Lukasiak, film ce a primit premiul publicului; productia bosniaca 'The Abandoned", regizata de Adis Bakrac, pelicula premiata pentru scenariul semnat de Zlatko Topcic; 'Taticul", al slovenului Vlado Škafar; 'The Show Must Go On", al croatului Nevio Marasovic, si 'Botezul", in regia polonezului Marcin Wrona.

Filmele au demonstrat ca cinematografia din fostul bloc comunist are cateva teme predilecte. Demonii dictaturii si ai saraciei ii 'poseda" inca pe locuitorii acestor tari, povestile legate de aceste drame fiind, prin urmare, nelipsite din filmele creatorilor din tarile care au cunoscut ororile comunismului si nesfarsita tranzitie de dupa prabusirea acestui sistem 'inuman si criminal". Cu un destin chiar si mai trist, tarile din fosta Iugoslavie, care au fost macinate de un razboi fratricid, dezbat inca in filmele lor teme legate de atrocitatile comise atunci. Astfel, in filmul bosniac 'The Abandoned" ni se spune povestea emotionanta a copiilor nascuti in urma violurilor in masa, prunci pe care mamele lor i-au urat atat de tare pentru modul atroce in care au fost conceputi, incat i-au abandonat la casele de copii.

Un alt subiect favorit al regizorilor este emigratia. In 'Between Two Fires", de pilda, o femeie fuge impreuna cu fiica sa din Bielorusia in Suedia, unde ajunge intr-un lagar pentru emigranti, trebuind sa faca fata sistemului de selectie a potentialilor cetateni. Partea trista este ca destinul femeii intra intr-un fel de bucla. In tara ei traia cu un barbat pe care nu-l iubea, pentru ca nu avea resurse financiare, iar odata ajunsa in Suedia, ea trebuie din nou sa devina sclava unui suedez care, in schimbul unei casatorii aranjate, ii cere recompense in 'natura". Desi filmul este creat de o femeie, este destul de putin feminist, parand a transmite mesajul ca singura varianta a unei femei de a se descurca in viata este aceea de a deveni prostituata sau nevasta. Acum, cu toata compasiu­nea pe care o avem pentru victimele traficului de carne vie, trebuie sa precizam ca realitatea din teren arata ca ar putea totusi si munca cinstita sa fie o optiune.