Filmele de arta romanesti au castigat respectul lumii intregi, insa lipsa lor de popularitate in randul publicului intern ar putea reprezenta un pericol real pentru viitorul lor, afirma cotidianul britanic The Guardian, informeaza Mediafax.

Orice "nou val" din cinematografie are misiunea de a face din surpriza principala lui datorie, sa incalce traditia si sa evite conventiile. Noul val aparut in 2005 a avut parte de un start bun: el provine din Romania, o tara care palea pana atunci, din punct de vedere cinematografic, pe langa Polonia si Rusia. Debutand cu filmul "Moartea domnului Lazarescu", de Cristi Puiu - care a impresionat la Cannes in acel an -, aceasta revolutie si-a dovedit ulterior clasa mondiala: filmul din noul val romanesc este estetic riguros, serios, patruns de un simt al umorului foarte caustic, isi trage adevarurile din tesatura ponosita a vietii de zi cu zi, fiind adeseori invelit in reziduurile celor 42 de ani de comunism, afirma autorul acestui articol publicat pe site-ul The Guardian.

Au urmat Corneliu Porumboiu, Cristian Mungiu si Radu Muntean, care s-au remarcat la randul lor in acest registru, in a doua jumatate a deceniului trecut, cu filme create special pentru festivaluri si culminand cu drama "Pozitia copilului" din acest an, care a castigat cel mai important trofeu - Ursul de Aur - la Festivalul de la Berlin.

Cu toate acestea, noul val a fost aproape total deconectat de publicul sau din Romania. Chiar daca peliculele romanesti erau premiate si apreciate de puristii cinema-ului international, cifrele din box office-ul romanesc au fost inspaimantator de mici. Cel mai recent film regizat de Cristi Puiu, "Aurora", a obtinut incasari de doar 6.942 de dolari in Romania, ocupand pozitia a 96-a in topul celor mai populare filme din 2011. Doar celebrul "4 luni, 3 saptamani si 2 zile", filmul de Cristian Mungiu care a castigat Palme d'Or la Cannes in 2007, a reusit sa intre in top 10 - cu 274.611 dolari, pe locul al saptelea. Drama "Eu cand vreau sa fluier, fluier", de Florin Serban, s-a chinuit sa intre in Topul 50 din 2010. In comparatie cu publicul din alte tari est-europene, romanii nu au fost deloc interesati de filmele proprii: filmul romanesc a avut o cota de piata de doar 2,5% din piata de film din Romania in anul 2010.

Insa poate sa existe oare un "nou val" daca nu exista nimeni care sa il auda cum se sparge de tarm? Publicul de la festivaluri si admiratorii filmelor de arta s-au minunat de calitatea deosebita a noului val romanesc, A.O. Scott denumind noul val din cinematografia romana, intr-un articolul publicat in New York Times in 2008, drept "cea mai interesanta aparitie intr-un cinema national european dupa cel din Spania aparut in anii '80".

Ar fi insa prea facil sa se spuna ca lipsa de interes din partea acelora ale caror vieti sunt puse sunt lupa au facut ca aceste intrebari presante sa rasune in gol. Nu ar fi trebuit sa existe mai multa recunoastere pe plan intern pentru "Moartea domnului Lazarescu" de Cristi Puiu, "A fost sau n-a fost?" de Corneliu Porumboiu si "Dupa dealuri" de Cristian Mungiu (care va avea premiera in Marea Britanie in aceasta saptamana)?

Poate ca acestea sunt intrebari care se adreseaza mai mult regizorilor decat spectatorilor, afectand motivatia cineastilor de a-si continua carierele. Noul val romanesc a inregistrat o incetinire notabila dupa "eruptia" sa la inceputul anilor 2000, lipsa recunoasterii pe plan intern fiind probabil unul dintre principalele motive. Orice miscare artistica are nevoie de sprijin la nivel local (Cristian Mungiu a declarat intr-un interviu recent cu Xan Brooks ca lipsa cinematografelor din Romania reprezinta o problema cruciala).

In plus, se pare ca spectatorii romani s-au orientat spre o alta directie. In 2012 a existat o usoara crestere pentru filmele romanesti in box office-ul intern, insa aceasta crestere a vizat filme comerciale mai conventionale, precum "Minte-ma frumos" si "Buna! Ce faci?" (prima comedie romantica romaneasca produsa dupa foarte multi ani).

Insa nimanui nu-i pasa de aceste filme in strainatate, afirma jurnalistii de la The Guardian. Industria de filme comerciale romanesti poate contribui intr-adevar la rezolvarea problemei de infrastructura, insa doar filmele de arta pot atrage respectul criticilor pe plan international. Ruptura dintre noul val romanesc si publicul local ar putea afecta profilul global al acestei industrii, daca aceasta miscare va disparea. Din pacate, afirma The Guardian, prioritatile guvernului roman par sa vizeze alte zone: anul trecut, guvernul a suprimat finantarea institutiei care promoveaza filmul romanesc in strainatate (nevoita sa apeleze la ajutorul companiei Kickstarter pentru a finanta anul trecut Festivalul Filmului Romanesc de la New York).

Ar fi cu adevarat pacat, afirma The Guardian, daca publicul - intern si strain - nu va mai avea posibilitatea de a descoperi personalitatea noului val din cinematografiei romanesti.