Tudor Chirila a acordat in exclusivitate un interviu pentru romanialibera.ro in care a vorbit despre cvartetul Ad Libitum, alaturi de care va canta azi, la sala Arcub din Capitala, in cadrul unui concert de colinde, despre muzica clasica si compozitorii sai preferati, despre proiectul Cruciada Culturii, dar si despre cum a primit publicul “Sarkozy versus Gypsy', o satira care taxeaza atitudinea europeana referitoare la problema tiganilor.

Cum a venit propunerea de a canta cu cvartetul Ad Libitum?

Cred ca a venit de la mine, m-am cam autopropus si ei au salutat ideea. Eu am vorbit mai demult cu Filip Papa, liderul cvartetului Ad Libitum, sa incercam odata sa fac un proiect solo cu cvartetul.
Acum le-am propus si li s-a parut interesanta ideea de a canta un colind impreuna in seara de 18 decembrie, ei urmand sa orchestreze adecvat piesa, un colind preluat din afara.

S-ar putea concretiza acest album cu Ad Libitum intr-un viitor apropiat?

Idei sunt intotdeauna, dar fiecare isi are locul ei si atunci nu as putea sa dau un termen precis, dar ar fi foarte frumos. Deocamdata eu sunt implicat in discul “Vama' si lucram mult ca sa slefuim acest disc si sa-i dam o forma care sa ne multumeasca. Suntem foarte preocupati si ne ia foarte mult timp, asa ca nu cred ca se va intampla anul viitor. O piesa as putea, dar mi-ar fi placut sa fac un disc intreg.

Pe cei de la Ad Libitum de cand ii cunosti?

De foarte mult timp. Ei sunt pe piata de muzica clasica de foarte mult timp, ii stiu de vreo 8-9 ani si am aproape toate inregistrarile lor, mi se par niste artisti mari, e un cvartet extrem de important. Imi pare rau ca ei canta mai mult in strainatate decat in tara. In Iasi sunt foarte cunoscuti, dar de prea putine ori au fost la Bucuresti. Din pacate m-am bucurat mai mult de inregistrari decat de prestatia lor live si atunci am considerat, in cadrul Cruciadei Culturii, pentru sfarsitul acesta de an ca este un eveniment foarte frumos.

Esti un iubitor al muzicii clasice. Ce compozitori preferi?

Este o lista foarte lunga. Sunt etape in care prefer anumiti compozitori. De exemplu, acum sunt in etapa Bruckner. Daca ma intrebati acum doi ani, eram in etapa Debussy. Daca ma intrebati mai demult eram in etapa Beethoven, care revine tot timpul. Pe el il tot redescopar, ceea ce il face cel mai mare impreuna cu Mozart.

Imi place foarte mult Shostakovich, enorm imi plac rusii. Imi place Rahmaninov, imi place concertul lui Mendelssohn pentru vioara si orchestra, dar si Brahms, Ravel. E greu de spus. Mi se pare ca orice raspuns ar fi sarac. Ce e foarte frumos la muzica clasica este ca ea creeaza etape in viata fiecarui ascultator.

Cine ti-a transmis dragostea pentru muzica clasica?

Tata. Tata asculta foarte mult, mama impreuna cu el. Cred ca am o colectie de vreo 300-400 viniluri care ar merita sa primeasca un pick-up bun, ca sa le pot reasculta. Am avut perioada de refuz a muzicii clasice ca orice adolescent, pentru ca ascultasem in copilarie, dar apoi m-am reintors la ea.

Preferi muzica clasica pura sau accepti si reinterpretari moderne?

Mie mi se pare ca totul se cam termina cu Stravinski si Shostakovich. Marturisesc ca nu ascult foarte multe compozitii din epoca moderna si post-moderna.

In momentul de fata cred ca pana la urma viitorul muzicii e incert. Se pune problema daca muzica va fi doar reorchestrare si reambalare sonora sau vom incepe sa iubim alte tonuri, alte game, alta muzica dodecafonica, alte intervale, disonantele.

Disonanta sa devina noul negru (rade). In momentul de fata sunt mult mai aproape de muzica clasica scrisa pana in anii ’40-’50.

Aminteai mai devreme de Cruciada Culturii, cum ti-a venit ideea proiectului?

Impulsul mi-a venit la Festivalul George Enescu, imi parea rau ca evenimentul se intampla doar o data la doi ani si dupa aceea ma uitam ca piata de cultura din Romania, din punct de vedere al muzicii clasice, era saraca la momentul acela.

Si m-am gandit ca Cruciada Culturii se poate extinde pe mai multe planuri, nu numai muzica clasica, ci si in teatru, film, arte plastice. Dar fiindca a fost un an de pauza in festival am inceput direct cu muzica clasica.

Exista piata culturala in Bucuresti care poate sa absoarba inca niste evenimente. Din pacate, din cauza crizei ne-am descurcat destul de greu si fara sa facem vreun profit, ceea ce e foarte rau, cultura ar trebui sa faca si profit.

Sustinerea sponsorilor a fost putina, de aceea le multumesc celor care au fost alaturi de noi, mai mult decat as fi facut-o in mod normal, pentru ca nu am reusit sa gasim sursele necesare in asa fel incat sa fim si noi profitabili si sa fim rasplatiti pentru munca de a aduce in fata oamenilor niste artisti de talie importanta.

De ce e asa greu sa gasesti sponsori pentru astfel de evenimente?

Cred ca peste tot e greu sa gasesti subventie pentru cultura. Cred ca si in Franta e foarte bine impamantenita ideea ca statul trebuie sa subventioneze cultura. Cultura are o problema in fata altor activitati de divertisment popular.

Eu cred ca fenomenul cultural romanesc este destul de dezbinat. Daca te uiti la oamenii de cultura din America anilor ’60 ai sa vezi ca toti artistii erau prieteni intre ei. Dramaturgii cu actorii si compozitorii erau intr-un cerc comun. Un pictor era prieten cu un actor, un scriitor asista la montarile pieselor lui, se faceau cercuri, petreceri, sindrofii, cenacluri. Era o interactiune foarte mare intre diverse zone culturale si asta facea cultura sa fie unitara, dincolo de a fi o miscare pe zone de expresie.

Noi nu stiu cat de mult avem schimb de idei. Nu stiu daca noi actorii suntem prieteni cu pictorii si ne vizitam unii pe altii sa ne vedem creatiile, sa existe o efervescenta care sa vina si din aprecierea operei celuilalt nu numai din zbaterea recunoasterii operei tale.

Aceasta lipsa creeaza un fel de arhipelag in loc de un taram. Noi nu suntem o insula. Cultura in Romania nu e nici macar o insula mica sau mare pe care sa stea toti locuitorii ei care sunt pictori, scriitori, compozitori, poeti.

Cultura este un arhipelag, pe o insula sunt pictori, pe una scriitori etc. Nestiind unii de altii nu avem o miscare ferma si comuna. Atunci este greu. Clientul gandeste cat public atinge, cat de solida e nisa.

In cadrul Cruciadei Culturii mai pregatesti si alte evenimente legate de teatru, de film, nu numai de muzica clasica?

Anul viitor se anunta foarte greu pentru Cruciada Culturii, la fel ca si acesta. Proiectele noastre erau foarte ambitioase si trebuie sa facem acum, la sfarsit de decembrie, o analiza in care sa vedem daca redimensionam Cruciada Culturii sau sa incercam sa gasim si niste parteneri care sa preia o parte din proiectele noastre si impreuna cu noi sa duca miscarea intr-o zona cu probleme, aceea de finantare.

Noi antamasem pentru noiembrie Le Théatre du Soleil al Arianei Mnouchkine, dar e vorba de un buget enorm pe care acum nu stim daca putem sa-l capacitam, spectacolul e unul magistral, eu l-am vazut la Paris si e o pierdere ca nu s-ar putea face in Bucuresti.

V-ati gandit sa va promovati mai agresiv?

Promovarea tine de mediile in care te adresezi, iar cand se promoveaza lucruri pentru mase e mai greu. Nu ai cum sa fii agresiv, decat dezbracandu-te in piata publica. Asta a fost o alta problema. Mediile care ne-au ajutat au facut-o in limita spatiului disponibil. Sigur ca avem internet, Facebook, Twitter, dar e greu.

Apropo de promovare, cat de important e blogul tau pentru promovarea ta artistica, a trupei Vama?

A inceput dintr-o joaca. A devenit extrem de important, e o tribuna de la care oamenii pot afla adevarul nedistorsionat. Nu mai am nevoie sa sun la un ziar ca sa cer un drept la replica daca ma deranjeaza ceva.

In principiu cred ca oamenii ma pot cunoaste destul de bine de pe blogul meu, unde las pana intr-o anumita masura sa fiu cunoscut. Prefer sa-mi pastrez o parte interioara doar pentru mine, nu vreau sa ma expun in totalitate si nici nu o fac extrem de mult. Nu in ultimul rand, blogul a fost si un exercitiu de proza pentru mine.

Sunt multe texte care au o valoare mai mare decat cea de simplu jurnal. Mie imi place sa scriu, nu va fi o activitate care sa preia controlul vietii mele, dar imi place foarte mult.

Nu te-ai gandit sa strangi cateva dintre aceste texte intr-o carte?

Ba da, am primit o oferta de la o editura din Romania si am inceput sa fac o selectie si sunt destul de critic. Cred ca se pot gasi 60-70 de texte din cateva sute care sa se poata incadra intr-o culegere de texte. Ar fi interesant pentru cei care sunt “offline' si nu citesc blogul. O carte ramane o carte.

Cum v-a venit ideea sa promovati piesa “Sarkozy versus Gypsy' folosindu-va de acel viral cu Cabral?

Am mers pe ideea de teasing. A fost pana la urma o gluma nevinovata, nu era nimic vulgar, agresiv, violent. Dupa gluma cu Cabral am facut ideea unei stenograme cu Dragos Stanca, pe principiul stenogramelor politice. El a taxat absurdul si ridicolul unei administratii ca cea a lui Sarkozy, cel putin in problema tiganeasca.

Nu a fost pur si simplu doar un cantec de divertisment, a fost si o satira politica. Se pare ca lumea nu a gustat foarte mult aceasta modalitate de promovare. Acum, la urma urmei, mi se pare ca n-a fost ceva asa iesit din comun.

De ce nu au gustat ideea?

Pentru ca noi avem in continuare o mare problema cu tiganii si suntem un popor intolerant fata de ei si fata de noi insine. Din cauza asta cantecul a fost interpretat ca un cantec pro-tigani, el fiind de fapt un cantec anti-Sarkozy.

O parte din cei care au comentat virulent nu a inteles, mie imi pare foarte rau. Nu era o chestiune de fizica cuantica, era ceva de elementara intelegere. E un cantec pro-tiganesc indirect daca vreti.

O cantati in continuare in concertele voastre?

Clar, ne place foarte mult piesa asta. Ne-am distrat foarte mult, am cunoscut instrumentisti tigani de foarte buna calitate, cu care vrem sa mai colaboram chiar pe parte de rock, instrumentisti care se pot exprima muzical in diverse forme muzicale, nu numai lautareste.

Acum la final de an, iti faci planuri pentru anul viitor?

Unul din proiectele mele mari de anul acesta a fost incheiat si mi-a adus o mare bucurie. E un proiect inca secret care a constat intr-o munca de doi ani, secreta, si-mi aduc aminte ca anul trecut pe 31 decembrie era unul din to do-urile mele. E un proiect care are nevoie de alti oameni care sa-l duca mai departe, eu mi-am facut treaba. Prima parte s-a incheiat cu succes si sunt foarte fericit.

Am terminat acest proiect, am lansat un single, o premiera de teatru. Au fost lucruri pe care mi le-am propus si le-am facut. Personal nu vreau decat sa am echilibru si sanatate. E o perioada mai grea pentru noi ca tara si pentru meseria si profesia pe care o fac si daca reusim sa trecem cu bine peste momentele grele de deruta morala si profesionala vor fi vremuri mai bune. Sper sa am langa mine oameni de la care sa pot sa invat.