In acest weekend intra pe ecranele patriei un film ce ii are ca personaje principale pe sotii Ceausescu: 'Trei zile pana la Craciun", realizat de regizorul Radu Gabrea. Pelicula urmareste ultimele zile din viata dictatorului, atat in latura factuala, documentaristica, dar si in cea umana.

In rolul dictatorului a fost distribuit Constantin Cojocaru, iar in cel al 'sinistrei lui sotii", cum o numea presa postdecembrista, Victoria Cocias. Ambii actori mai jucasera aceste roluri si intr-o piesa de teatru. Alaturi de ei, din distributie mai fac parte Costel Cascaval, Mircea Rusu, Ion Grosu si Daniel Popa. Scenariul ii apartine lui Grigore Cartianu, jur­nalist care a scris o serie de carti ce dezvaluie crimele revolutiei romane din decembrie 1989.

Cum sa interpretezi un monstru

Pentru un actor, sa joci un monstru precum Ceausescu este nu doar o provocare artistica, ci si un mare risc. 'Cand te apropii de un personaj din cartea de istorie ca de un om, un om care respira, ajungi sa vezi istoria in cu totul alta lumina",a explicat pentru 'Romania libera" Constantin Cojocaru. 'Sigur ca Ceausescu era un dictator, un comunist batran, care vorbea cu o limba de lemn, de lemn de esenta tare, fag sau stejar ceva. Dar eu a trebuit sa ma apropii de el din perspectiva umana, pentru ca altfel ar fi iesit un film de lemn cu un personaj de lemn, jucat de un actor de lemn".

Filmul lui Radu Gabrea se anunta a fi un amestec de documentar cu fictiune, pentru ca are in componenta interviuri reale cu martori oculari, ima­gini de arhiva, dar, din punctul in care in istorie a ramas o pata alba, regizorul a 'colorat" rea­litatea cu un pic de fictiune. Astfel, vor aparea in film mai multe momente despre care se stie foarte putin, de pilda ce au facut Ceausestii dupa ce au fost lasati balta pe un camp de pilotul elicopterului care-i luase de pe CC. De aici intram intr-un soi de road movie ce prezinta incercarea disperata a dictatorului de a ajunge la combinatul de oteluri speciale din Targoviste, la muncitorii despre care credea ca ii sunt fideli, drumul sau cu masina unui cetatean inspaimantat si socul lui Ceausescu cand incepe sa rea­lizeze ca in realitate era extrem de urat de popor. 'Hai sa lasam deoparte perspectiva istorica si sa ne imaginam doi batranei pe un camp, singuri, lasati de capul lor", ne propune Constantin Cojocaru.

'Ajung la sosea si el face semn masinilor care trec, la ia-ma, nene. Presedintele Romaniei, comandantul suprem al fortelor armate, ajunge sa faca auto­stopul. E comic intr-un fel, nu? Trece prima masina, opreste si cand soferul il recunoaste, pleaca in tromba. A doua masina ii ia si ii duce la combinatul de oteluri speciale, dar soferul vrea sa ii lase la usa din dos. «De ce prin spate?», intreaba revoltat Ceausescu. «Eu sunt presedintele Republicii Socialiste Romania. Cel mai iubit fiu al poporului. Am venit la popor. Vreau sa intru prin fata!» Numai ca in fata, in curtea fabricii, se stransesera muncitorii care urlau de bucurie ca fugise dictatorul: «Ole, ole, ole, Ceausescu nu mai e!» si «Moarte dictatorului!» Va dati seama ce soc pe el! De-abia atunci incepe sa i se ridice ceata de pe ochi".