Fata cu tatuaje din 'Barbati care urasc femeile" e usor schimbata, nu neaparat in bine. A devenit banala si greu de suportat intr-o intriga net mai slaba. Daca in primul - sa-i zicem - episod, v-ati intrebat cum de a ramas nepedepsit tutorele-violator sau mai exact cum de a mai scapat cu viata, acum Lis­-be­­th va avea o noua intalnire cu cel pe care il tatuase, ca suprema umilinta si aducere aminte a unor acte de cruzime, greu de imaginat. Bruneta ramane la fel de indemanatica si inventiva, iar el, ziaristul, se vrea cuceritor sau mai degraba asa l-ar vrea producatorii, chiar daca nu pare neaparat cea mai buna alegere.

Autorul Stieg Larsson, jurnalist si el ca si persona­jul Mikael Blomkvist, muta centrul atentiei pe filierele de prostitutie din zona devenita o adevarata pepiniera pentru aceasta afacere dubioasa si existenta de cand lumea, Europa de Est. Serviciile secrete nordice par a fi la curent cu lumea interlopa a Suediei, dar nu se formalizeaza prea tare. Ca sa fie mai hot, se recurge si la o scena gay, aproape indispensabila in foarte moderna Suedie. Crimele abomi­na­bile sunt la ordinea zilei, iar ucigasa cu circumstante atenuante, urmarita la cei numai 28 de ani ai ei, se trezeste ca va trebui sa se ascunda cat mai spectaculos ca sa scape de haituitori. In existenta sa reapare cel de care parea ca nu se va desparti niciodata, iar imaginatia ei razbunatoare este fara limite, transformand tortura intr-un fel de teatru la domiciliu, cu dez­nodamant intotdeauna fatal. Urmariri de masini in noapte, ca sa satisfaca pofta cinefililor, dar si scene sexy, ce-i drept cam dezlanate, abunda.

Se incearca, si nu oricum, ci cu disperare din partea regizorului, sa se creeze ceva mister, dar pentru cine a citit romanul aparut deja de cativa ani buni, cu mare promptitudine, la Editura Trei, este o incercare zadarnica. Bataile, care si ele se vor convingatoare, nu starnesc decat un zambet cel mult ingaduitor. Scena incendiului seamana cu cele de la stiri, cand mai da cate un inconstient foc la paduri. Internetul e omniprezent, chiar e de mirare ca n-a fost trecut pe generic si eventual chiar sa-i fi fost dat si un onorariu. Expozitia de flori e filmata pe indelete, intrand la categoria recuzita aratoasa si care ar fi trebuit sa scoata pelicula din niste tipare arhicunoscute cu solutii de ultrarutina. Discutiile sunt prea lungi si par a fi recitate din carte, transformand scenariul intr-un audiobook... cu imagini.

Cele doua ore de proiectie trec greu, in ciuda eforturilor producatorilor, si a deplasarii personajelor cam in toate zonele, din care nu lipseste nici spitalul, nici cimitirul. Ca o concluzie, s-ar putea spune ca fumatul dauneaza grav cadrelor repetitive, finalul este lasat relativ deschis, stiind de pe acum ca exista si o parte a treia, care deja a iesit si pe ecranele noastre, dar tot primul ramane cel mai reusit, fenomen cunoscut prea bine si la 'Harry Potter" intre multe altele. Reteta e simpla, agati spectatorii cu cate un personaj si apoi il plimbi intr-un fel de labirint complicat, intr-un haos greu de ordonat. Prin urmare 'Millennium 3: Castelul din nori s-a sfaramat", vine la cinema si in curand si pe DVD.

FATA CARE S-A JUCAT CU FOCUL
Suedia, 2009, 2h 9min.
FLICKAN SOM LEKTE MED ELDEN.
Regia: Daniel Alfredson. Cu: Noomi Rapace, Michael Nyqvist, Lena Endre. Distribuit de Independenta Film.
Bucuresti (Hollywood Multiplex, Cinema City Cotroceni)