Cu alura unui star pop, tanarul tenor italian Vittorio Grigolo, in varsta de 33 de ani, care a cucerit audienta la debutul sau pe scena Operei Metropolitane din New York, este considerat urmasul lui Pavarotti.

Premiera spectacolului 'La Bohème", de Giacomo Puccini, in celebra montare a lui Franco Zeffirelli, dar cu o distributie noua, pe scena Operei Metropolitane din New York a adus in atentia criticii de specialitate si a publicului un tanar tenor italian: Vittorio Grigolo, pe care presa de peste Ocean il considera noua revelatie a liricii mondiale. 'Nu numai ca este frumos, energic si carismatic, dar este dotat si cu o voce vibranta, creand un Rodolfo atragator si pasional, cu un mare succes la public", remarca New York Times. Vittorio Grigolo se afla in plina ascensiune desi unii pot avea rezerve asupra vocii sale, fara mare amplitudine, mai scrie publicatia americana. Intrebat cum a combinat pentru acest rol autocontrolul si exuberanta de italian, Grigolo spune: 'Pentru mine e usor sa cant romantic. Cand un rol are nevoie de pasiune, romantism, de noblete a sufletului, Vittorio este tipul. Tot ce am nevoie este o lesa care sa-mi controleze energia si concentrarea, si sa ajung la ultimul act cu aceeasi voce proaspata de la inceput".

Un pop-star la opera

Debutul la Met a fost putin incordat, lucru de inteles tinand cont ca toata lumea vorbeste despre el ca fiind succesorul lui Pavarotti. Dupa ce marele artist a parasit scena lirica a lumii, Placido Domingo a trecut pe pozitia de bariton, iar Jose Carreras apare tot mai rar pe scena, si specialistii isi ascut urechile in cautarea viitorilor tenori-vedeta. Au fost cautati mereu noi succesori printre tinerii care erau in ascensiune, precum Marcelo Álvarez sau Roberto Alagna, artisti care au debutat in forta, dar cam atat. Se pare ca Vittorio Grigolo este un veritabil urmas. Cand nu e pe scena, apare relaxat, cu parul studiat-ciufulit, ca un star de cinema, in pantofi sport si tricouri stramte. La interviul acordat pentru New York Times din cabinele Operei Regale Covent Garden, repor­terul remarca vocea lui usor histrionica amintind de cea a lui Pavarotti.

Pentru tanarul tenor comparatia cu Pavarotti poate fi o povara, mai ales ca in urma cu 18 luni era putin cunoscut chiar si publicului de opera. In vara a cantat la Covent Garden, in productia 'Manon" de Massenet, unde initial trebuia sa cante un alt tenor, care s-a retras. Inlocuirea a fost de bun augur pentru Grigolo si un vis implinit. Prestatia memorabila a noului interpret a lasat publicul in extaz, fiind comparata cu aparitiile de neuitat ale lui Joan Sutherland in 'Lucia di Lammermoor", in 1959, sau ale Ma­ri­ei Callas. Energia si vocea ro­busta 'cu rezonanta de clo­pot", alaturate 'vigilentei ani­malice" si carismei, i-au adus cro­nici favorabile in presa britanica. 'A fost ca si cum teatrul ar fi fost in flacari. Mereu am visat o reactie ca la concertele pop, dar la Covent Garden a fost o surpriza. Agentul meu mi-a spus ca, in 30 de ani nu a auzit niciodata asa ceva intr-o sala de opera", a declarat Grigolo.

Debut in corul Capelei Sixtine

Vittorio Grigolo canta de copil, insa a ajuns in lumina reflectoarelor tarziu, pentru ca la inceput a avut in repertoriu arii mai putin cunoscute. La 9 ani a fost adus de la Arezzo, localitatea natala, la Roma pentru a canta in corul Capelei Sixtine. 'Cu secole in urma asta ar fi constat si in castrarea tanarului aspirant, pentru a-si pastra vocea specifica", noteaza New York Times. 'Pentru mine acesta a fost un cadou, un premiu, pentru ca am calatorit in lume cu liturghiile de la Vatican. Nu a fost ca o excursie in SUA, au fost 30 de concerte in 35 de zile. O nebunie! Am cantat solo in fata a 4.000 de persoane la un moment dat, in marile teatre", povesteste Vittorio.

O voce 'ca o masina Ferrari fara sofer"

Seful corului papal a descris vocea lui Grigolo astfel: 'Ca o frumoasa masina Ferrari fara sofer". Dincolo de biserica, vocea i-a adus momente de glorie, ca acela in care a fost angajat pentru rolul de cioban in spectacolul 'Tosca", de Puccini, la Opera din Roma. Vedeta productiei era insusi Pavarotti, care i-a oferit micului pastor un autograf pe cartea sa, mentionand 'un Vittorio Primo". Presa locala incepuse sa-l numeasca Pavarottino, o eticheta care l-a blocat la acel inceput de cariera. La varsta de 18 ani se bucura deja de o cariera infloritoare, familia reusind sa-l scuteasca de serviciul militar pe motiv ca vocea lui era o comoara nationala. A invatat acasa, ocolind colegiul de muzica. Dupa cateva roluri consistente pe scena Operei de Camera din Viena, a ajuns, la 23 de ani, 'cel mai tanar tenor care a cantat pe scena Scalei din Milano", in concert, nu in opera, dupa cum spune Grigolo.

A cantat pop in trupa exigentului prezentator Simon Cowell

A incercat o schimbare de repertoriu care ii va marca si cariera lirica. Cunoscutul dar si exigentul om de televiziune britanic Simon Cowell l-a convins sa vina la Londra pentru o auditie in trupa pop Il Divo. Trupa, creatia lui Cowell, a fost alcatuita numai din voci masculine de opera. Vittorio i s-a alaturat, dar pentru putin timp. A facut cateva inregistrari, dar a rezistat numai trei luni si nu a semnat nici un contract: 'Au vrut un cantaret bun care arata bine". Simtea ca 'nu i se potriveste" si se temea ca daca face acest angajament va renunta la opera si nu se va mai intoarce niciodata, spune Vittorio. Privind inapoi, crede ca a pierdut multi bani. 'Dar am castigat mult respect. Asta este ceva ce nu pot cumpara", afirma tenorul.

A inregistrat apoi un album cu piese romantice, 'In the Hands of Love", obtinand discul de platina. A ajuns pe locul 6 in topurile britanice de muzica pop, dar nu a fost acceptat in topurile de muzica clasica. Stilul 'popera", cum l-a bote­zat Vittorio, isi pune incet-incet am­prenta asupra lui, conferin­du-i stralucire - se bucura de masini ra­pide, de designeri, isi cultiva aspectul de 'abia dat jos din pat", de altfel foarte ingrijit -, dar care probabil nu-l multumea. In 2006, cand a lansat albumul pop, anunta ca ar canta Rodolfo la Covent Garden 'si gratis", numai sa i se acorde sansa. A ajuns trecand prin alte contracte. Grigolo a avut cateva angajamente la Opera din Zürich si alte scene care i-au sesizat potentialul. A interpretat roluri elegante, din lirica lui Verdi, Massenet sau Gounod. Au urmat scenele americane - la Chicago canta intr-un concert-tribut adus memoriei lui Luciano Pavarotti, la Washington apare in doua opere: 'La Bohème" (2007) si 'Lucrezia Borgia", cu Renée Fleming in rolul principal si cu Placido Domingo dirijor.

Odata cu 'Manon" pe scena Covent Garden, Grigolo a fost practic catapultat in alta liga. De atunci programul lui este plin, de la un 'Rigoletto" in Israel, cu Zubin Mehta pana la o productie de opera pentru televiziunea italiana, care se va difuza in timp real pe toate retelele europene. Peter Gelb, directorul gene­ral de la Met, crede ca Vittorio Grigolo este acel tenor superstar asteptat, chiar daca a trecut prin muzica pop. El admite necesitatea gasirii unei 'vedete care poate sta pe scena si sa faca audienta sa lesine. Sunt doar cativa in fiecare generatie. Sunt convins de potentialul lui".Vittorio Grigolo a semnat deja contracte cu Met pentru sezoanele viitoare, pana in 2016. Grigolo spune ca este deseori asociat cu imaginea baiatului de trupa pop, insa va ramane dedicat complet operei.