Viata extraordinara a renumitei dansatoare, cantarete si actrite de culoare Josephine Baker va fi ecranizata intr-un film in care rolul principal ar putea fi interpretat de cantareata Rihanna, informeaza Mediafax.

Sub lumina pala a reflectoarelor de pe scena, Josephine Baker a aparut in fata publicului de la Paris complet goala, cu doar cateva pene de flamingo plasate in "zonele strategice". Partenerul ei de dans a purtat-o in brate, cu capul in jos, cu picioarele ei lungi si fine pozitionate intr-un spagat perfect. A lasat-o jos, iar ea a inceput sa danseze. In timp ce lumina ii mangaia pielea cafenie, trupul ei parea ca se topeste, in timp ce Josephine se incolacea in jurul partenerului ei. Era, asa cum isi amintea mai tarziu, pierduta in erotismul momentului, "intoxicata...condusa de forte intunecate pe care nu le cunostea", tremurand din tot trupul in momentul culminant al dansului.

Pentru cateva clipe, publicul din Paris a ramas tacut, impietrit. Apoi, s-a ridicat in picioare ca o singura fiinta si a erupt intr-o explozie de aplauze frenetice.

Josephine Baker a fost denumita "Black Venus" ("Venus cea neagra"). Picasso a spus ca este "Nefertiti din zilele noastre". Scriitorul Ernest Hemingway a spus ca Josephine Baker era "cea mai senzationala femeie pe care a vazut-o cineva vreodata".

Acel spectacol a fost inceputul carierei sale extraordinare. Josephine Baker, fetita dintr-un ghetou din St. Louis, a devenit una dintre cele mai mari dive din toate timpurile, o legenda a Epocii Jazz-ului, talentata si stralucitoare, insa si decadenta si amorala.

In prezent, tot ce isi amintesc oamenii despre ea este faptul ca a dansat goala, cu exceptia faimosului ei tutu confectionat din banane (false).

In vara acestui an, o noua piesa de teatru despre Josephine Baker, regizata de Phyllida Law - mama actritei Emma Thompson - a captivat publicul de la Londra prin povestea vietii extraordinare a celebrei artiste americane.

Un film despre viata si cariera ei va fi lansat anul viitor, iar presa de specialitate afirma ca rolul principal va fi interpretat de cantareata Rihanna.

Insa, desi Rihanna a avut deja parte de destul de multe scandaluri in viata ei, cauzate de fotografiile care o prezinta in timp ce consuma droguri si de exhibitionismul ei asumat, toate acestea palesc in comparatie cu realizarile uluitoare ale lui Josephine Baker.

Desi Josephine se purta ca o diva, cheltuia cu extravaganta, se purta scandalos si a avut sute de amanti (barbati si femei), ea a fost in acelasi timp curajoasa si principiala, a spionat in favoarea Rezistentei franceze si a sustinut campanii impotriva segregatiei rasiale din America.

Josephine s-a nascut in 1906. Mama ei, Carrie, era o fosta dansatoare, iar tatal ei - se crede - era tobosarul Eddie Carson, care si-a parasit familia la scurt timp dupa nasterea fratelui mai mic al lui Josephine.

Carrie a avut apoi alti doi copii, insa abia reusea sa plateasca chiria din salariul ei de spalatoreasa, iar familia se muta in mod constant dintr-o locuinta insalubra in alta.

Carrie a dat vina pe nasterea lui Josephine pentru incheierea prematura a carierei sale de dansatoare si o batea pe fiica ei destul de des. Josephine spunea: "Mama ma ura si si-ar fi dorit ca eu sa mor".

Apoi, in 1917, pe cand Josephine avea 11 ani, orasul ei natal, St. Louis, a fost cuprins de revolte rasiale. Mafia raufacatorilor albi a invadat cartierele locuite de persoanele de culoare si a ucis peste 100 de oameni.

Josephine a vazut cum un prieten al tatalui ei a fost impuscat direct in fata, iar o femeie insarcinata a fost injunghiata chiar in fata ei. Aceste evenimente au marcat-o, lasand-o cu un dezgust profund fata de rasism si cu dorinta de a pleca din St. Louis.

Disperata sa isi paraseasca locuinta mizerabila in care traia, intr-o ceremonie formala, s-a casatorit la varsta de 13 ani cu Willie Wells, un barbat de doua ori mai in varsta decat ea, pe care l-a cunoscut in timp ce lucra ca ospatarita. Nici autoritatile din statul Missouri (carora nu le pasau deloc de natura relatiilor care aveau loc in comunitatea de culoare), nici mama ei, nu au avut nicio problema cu faptul ca Josephine se casatorea la o varsta atat de frageda.

Insa acea casatorie nu i-a adus tinerei Josephine linistea sperata. Cei doi soti se certau frecvent si, intr-o zi, Willie a lovit-o pe sotia sa in cap cu o sticla. Apoi, el a plecat de acasa. Mariajul lor a durat doar opt luni. La putin timp dupa aceea, Josephine a fost vazuta dansand pe strada de un cautator de talente care a inclus-o in corul unui grup artistic, Dixie Steppers. Cantareata principala a grupului a luat-o pe Josephine sub aripa ei protectoare - dar si in patul ei - si a invatat-o sa cante.

Cand Dixie Steppers a parasit St. Louis, Josephine a plecat cu acest grup. Era platita cu 10 dolari pe saptamana, iar fetelor din cor li se cerea sa presteze favoruri sexuale pentru sustinatorii financiari ai trupei.

Cand trupa de artisti ambulanti a ajuns in Philadelphia, Josephine era curtata de un barbat amabil, Willie Baker. Desi avea doar 15 ani, s-a casatorit cu el - in pofida faptului ca nu divortase inca de primul sot.

Josephine a participat la auditiile pentru un musical cu o distributie exclusiv de culoare, "Shuffle Along", si a primit un rol in corul acelui show. A parasit Philadelphia, dar si pe sotul ei. Fiind una dintre fetele din spatele corului, a inceput sa adauge elemente comice miscarilor sale, atragand atentia asupra ei, dar si ura celorlalte fete, care au inceput sa ii spuna "Maimuta".

Si-a cimentat pozitia de star al show-ului culcandu-se cu producatorul spectacolului.

Turneul a traversat intrega America si a avut un mare succes. Josephine era pe punctul sa devina o mare vedeta.

In 1925, la varsta de 19 ani, a fost vazuta de un producator aflat in cautarea unei cantarete pentru un spectacol de cabaret, cu o distributie exclusiv de culoare, la Paris. Ezitand in fata ideii de a parasi Statele Unite, Josephine a fost convinsa cu un onorariu de 200 de dolari pe saptamana. S-a simtit umilita cand, cu cateva saptamani inainte de debutul show-ului, producatorii i-au spus ca trebuie sa danseze topless, pentru a fi in concordanta cu fanteziile erotice pe care francezii le au in legatura cu femeile de culoare.

Atunci cand a refuzat si a amenintat ca se va intoarce in Statele Unite, producatorii i-au spus ca nu va primi biletul de vapor pana cand nu va face ceea ce i s-a cerut. Fara niciun ban, Josephine a fost nevoita sa accepte.

Insa, dupa succesul senzational din prima seara a show-ului, in care s-a simtit "condusa de forte intunecate", marii creatori de moda roiau in jurul ei pentru a-i oferi rochiile lor si Josephine a primit mii de cereri in casatorie din partea admiratorilor ei infocati.

Desi iubea Parisul si relativa egalitate rasiala din acest oras, Josephine se simtea singura si ii era dor de acasa. Aceasta si-a adus in camera de hotel mai multe animale: doi iepuri, un sarpe, un papagal si un porc caruia i-a pus numele Albert.

Nu a durat mult si a fost inclusa in celebra trupa de music-hall Folies Bergere. Acolo si-a prezentat unul dintre cele mai renumite costume ale sale: tutu-ul din banane. Acesta a fost creat pentru senzualul ei "dans al junglei", de dramaturgul si artistul Jean Cocteau, si a constat intr-o rochie scurta din banane false, care in show-urile ulterioare, erau vopsite cu praf de aur si incrustate cu cristale si diamante.

Celebritatea ei a crescut. Papusi "Josephine" erau vandute in magazine, iar femeile isi tundeau parul in coafuri "Josephine". Toata lumea voia sa se culce cu "Venus cea neagra", iar ea a avut sute de aventuri, atat cu barbati, cat si cu femei. Scriitorul francez George Simenon, care a pretins ca a avut 10.000 de amante, spunea ca Josephine Baker era singura femeie din Paris care putea fi pe masura energiei lui sexuale. Barbatii stateau la coada in fata camerei ei de hotel. Se zvonea (si era probabil fals) ca Josephine se prostitua noaptea intr-un bordel pentru a-si satisface apetitul sexual.

Unul dintre amantii ei era gigoloul sicilian Pepito de Abatino. Acesta a devenit managerul ei, convingand-o sa isi deschida propriul club de noapte, Chez Josephine, unde artista americana canta, dansa si flirta cu clientii. Josephine a aparut in doua filme de succes, devenind prima actrita de culoare care a reusit sa patrunda in circuitul cinematografic mondial. A sustinut turnee prin Europa incununate de succes, ignorand afronturile fascistilor si rasistilor, si chiar bombele cu amoniac aruncate spre ea, pe scena.

Desi avea o relatie cu Pepito, Josephine a avut si alti amanti: un print suedez, un maharajah indian care i-a daruit multe bijuterii, un dansator frumos si o actrita americana.

Se plimba prin Paris avand in lesa un ghepard imblanzit, care avea o zgarda cu diamante. Desi si-a cumparat o casa mare in suburbiile capitalei franceze, pe care a umplut-o cu maimute pe post de animale de companie, Josephine nu a uitat niciodata saracia din copilarie.

Achita adeseori facturile vecinilor ei saraci si facea donatii generoase organizatiilor de caritate.

Dupa moartea lui Pepito, in 1937, s-a casatorit cu industriasul francez Jean Lion. Mariajul lor a devenit dezagreabil, atunci cand Jean Lion a incercat sa o transforme pe Josephine intr-o nevasta casnica si docila.

Dupa izbucnirea celui de-Al Doilea Razboi Mondial, Josephine Baker a fost recrutata de serviciile secrete franceze cu scopul de a obtine informatii pretioase in timpul petrecerilor luxoase la care participa celebra dansatoare.

Fiind o anti-nazista convinsa, Josephine a pilotat un avion al Crucii Rosii cu medicamente si provizii pana in Belgia.

In 1940, cand Germania a invadat Franta, Josephina a parasit Parisul si s-a mutat in castelul ei din Dordogne, unde i-a ascuns si protejat, cu mult curaj, pe luptatorii din Rezistenta franceza.

Atunci cand soldatii germani au venit pentru a perchezitiona castelul, Josephine i-a fermecat cu personalitatea ei si i-a convins sa plece, ajutandu-i apoi pe luptatorii din Rezistenta sa paraseasca Franta, asumandu-si riscuri majore.

A plecat intr-un turneu prin Spania si Portugalia - tari neutre -, transmitand mesaje pentru Rezistenta scrise cu cerneala invizibila, ascunse in lenjeria ei intima. "Cine ar indrazni sa o perchezitioneze pe Josephine Baker?", obisnuia ea sa spuna.

A sustinut si concerte gratuite pentru trupele Aliatilor in nordul Africii, deplasandu-se prin desertul plin de mine si indurand conditii de transport dificile, fara sa se planga niciodata.

S-a intors la Paris, in 1944, si a fost primita ca o eroina, fiind decorata cu Medalia Rezistentei si Crucea de Lorena. Dupa ce a divortat de Jean Lion, s-a casatorit cu liderul trupei sale, Jo Bouillon, in 1947.

Cu mult inainte ca Angelina Jolie sa inceapa sa adopte orfani din lumea intreaga, Josephine Baker si-a infiintat propriul "trib in culorile curcubeului", de toate rasele, care traiau in castelul ei. A adoptat 11 baieti si doua fete, din Coreea, Japonia, Columbia, Israel, Venezuela, Franta si cateva tari africane.

Era hotarata sa le ofere copilaria fericita pe care ea nu a avut-o, insa nu a fost consecventa, acoperindu-i pe copii cu daruri de multe ori, dar certandu-i cu asprime in alte ocazii. Cresterea si educatia copiilor erau lasate de multe ori in seama bonelor angajate.

In 1951, a sustinut un turneu in Statele Unite ale Americii. Dupa ce a luptat impotriva nazismului, Josephine a fost consternata sa constate ca rasismul era inca atat de puternic in tara ei natala. A vorbit in public impotriva segregarii rasiale, fara se teama de amenintarile primite din partea Ku Klux Klan-ului, si a refuzat sa sustina spectacole in salile in care spectatorii de culoare nu erau primiti, obligandu-i astfel pe multi patroni din showbiz sa isi relaxeze politicile segregationiste.

In august 1963, aceasta a mers alaturi de Martin Luther King cu ocazia Marsului de la Washington, unde liderul comunitatii de culoare din America a sustinut celebrul sau discurs ramas in istorie sub titlul "I Have a Dream". Josephine Baker a sustinut ea insasi un discurs la acel eveniment, la care a venit imbracata in uniforma Armatei Franceze de Eliberare, decorata cu numeroasele medalii pe care le-a primit.

In ciuda castigurilor ei uriase, Josephine nu se pricepea deloc la administrarea banilor, iar averea ei a inceput sa scada ingrijorator.

In 1969, complet ruinata, dupa ce mariajul ei cu Jo Bouillon s-a destramat, Josephine a fost nevoita sa isi vanda castelul si sa se mute intr-un apartament cu doua camere la Paris alaturi de toti copiii ei.

Printesa Grace de Monaco - care o admira de multi ani pe Josephine pentru vederile acesteia - i-a venit in ajutor, ajutand-o sa cumpere o vila in sudul Frantei.

A continuat sa sustina spectacole, chiar daca facea acest lucru doar pentru a-si plati facturile si pentru a-si achita datoriile.

In afara scenei, nu mai era vedeta stralucitoare de altadata. Numarul mare de ani in care si-a decolorat parul i-au ars scalpul si a ramas aproape cheala. Picioarele ei erau acoperite cu bandaje care sa o protejeze impotriva luxatiilor, iar sanatatea ei incepea sa se deterioreze. In 1973, a suferit un infarct si un accident vascular cerebral. Insa Josephine era neobosita.

In aprilie 1975, admiratorii ei i-au organizat un spectacol de revista la Paris, care a celebrat implinirea a 50 de ani de cand Josephine "cucerise" Parisul. In momentul in care Josephine a pasit pe scena, ea s-a transformat imediat dintr-o femeie in varsta cu sanatatea fragila in vedeta stralucitoare de altadata.

Purtand un body care ii dezvelea silueta senzationala, desi avea aproape 69 de ani, Josephine a fost aplaudata cu frenezie de public, in care se aflau printesa Grace de Monaco, solistul trupei The Rolling Stones, Mick Jagger, si actrita Sophia Loren.

Dupa un al doilea spectacol triumfator pe scena, Josephine a sarbatorit succesul petrecand pana la primele ore ale diminetii, cu energia unei adolescente. In ziua urmatoare, asistentul ei a gasit-o in pat, inconstienta, inconjurata de articolele entuziaste din ziarele vremii care laudau evolutia ei din acel spectacol. Josephine suferise un alt accident vascular cerebral si a murit cateva ore mai tarziu.

Josephine Baker este singurul cetatean american inmormantat cu onoruri militare, in semn de apreciere a eroismului manifestat in Al Doilea Razboi Mondial.

Peste 20.000 de oameni s-au aliniat pe strazile din Paris pentru a-si luat ramas bun de la "Venus cea neagra".