Din cea mai mare gropa de gunoi a lumii, in apropierea orasului Rio de Janeiro, Brazilia, 2500 de culegatori aduna zilnic 200 de tone de materiale reciclabile. Sunt obisnuiti cu mirosul. Poarta veste numerotate si vad gunoiul ca pe o sursa de bani. Am fi tentati sa-i credem nefericiti si frustrati, insa nu avem motive.

Culegatorii recicleaza echivalentul gunoiului produs de un oras cu 400 000 de locuitori si sunt constienti de aportul lor ecologist. Castiga aproape 25 de dolari pe zi de fiecare. Femeile aduna materialele usoare, precum plasticul si cartoanele, iar barbatii aduna ce e greu. Locuiesc in apropiere, in favelele darapanate, cu traficanti de droguri, prostituate si ulite nepavate. Groapa de gunoi e centrul existentei lor si al vulturilor. Aici mananca, socializeaza si-si intemeiaza familia. De curand s-au organizat intr-o asociatie. Uneori protesteaza in speranta ca orasul nu va uita de ei. De curand si-au construit o clinica si intr-o buna zi vor avea si bibioteca, cu carti pe care le recicleaza.

Filmul documentar "Waste Land", in regia doamnei Lucy Walker, nominalizat la Premiile Oscar 2011, urmareste cel mai important proiect al artistului brazilian Vik Muniz. Muniz este celebru. Picteaza, sculpteaza si fotografiaza si isi vinde lucrarile pe multi bani. S-a nascut in São Paulo, intr-o familie saraca, insa norocul l-a dus la New York. In adolescenta, Muniz a fost ranit la picior de un tanar cu stare si drept recompensa a primit o suma de bani cu care si-a cumparat un bilet spre Statele Unite.

In 2008, Muniz se mutat la groapa de gunoi din Rio pentru doi ani si face portretele catorva culegatori, pe care apoi le reproduce cu materiale reciclabile. Le vinde si banii castigati ii doneaza asociatiei. Nu este foarte clar daca Lucy Walker a intentionat sa faca un film despre Muniz si a ajuns sa faca unul despre culegatori. Insa este foarte bine ca i-a iesit asa. Artistul Muniz si eroii portretelor sale sunt prezentati intr-un torent de sensibilitate sincera, dezarmanta. Culegatorii traiesc intr-o lume ermetica, din care le e greu sa iasa. Au foarte rar contact cu cei din afara si, in principiu, nu parasesc niciodata Rio.

Unul din ei se numeste Zumbi si este subiect pentru Muniz. Este cel care aduna carti pentru biblioteca. A citit 'Codul lui Davinci", 'Arta Razboiului" si a inteles rolul lecturii. Tiao este intemeietorul asociatiei si cel care ii pastoreste pe culegatorii din Jardim Gramacho. E un tanar educat si modest, cu asteptari marunte de la viata. Obisnuieste sa afirme ca ei nu sunt colegatori de gunoaie, ci de materiale. Si el este subiect pentru Muniz, care alege sa-l fotografieze intr-o ipostaza inspirata din tabloul 'Moartea lui Marat" al lui Jacques-Louis David. Alaturi de ei mai sunt cateva splendide femei, care odata cu portretele lor aduc dramele lor existentiale si viata de la groapa

Calitatea acestui film nu consta doar in prezentarea unei lumi la care nu ne-am gandit niciodata, ci si in cateva intrebari pe care ni le punem odata cu Muniz. De pilda, cand simt gustul vietii din afara gropii de gunoi, odata cu vanzarea tablourilor, culegatorii se gandesc sa renunte la reciclare. Este bine sa dai buzna in viata lor si sa-i transformi in opere de arta vandute pe bani multi? Este bine sa le arati lumea de afara si sa le scurtcircuitezi existenta? Toate intrebarile isi gasesc raspunsurile la finalul filmului Waste Land si sunt mult mai optimiste decat ne-am astepta.