Un concert pe care il astept de o jumatate de an si pentru care as fi putut renunta la bere, cafea si cateva carti. Pentru ca-n ultimele randuri n-as fi rezistat. Yanni si colegii sai de trupa traiesc muzica la maxim, iar asta li se citeste pe chipuri. Daca te afli la 100 de metri de ei, e ca si cum o femeie frumoasa iti zambeste de la trei strazi distanta. Stii ca e acolo, ca-ti face cu ochiul, dar nu poti s-o vezi.

O jumatate dintre melodiile pe care le-am ascultat in ultima luna erau ale lui Yanni. Dupa concert, 100% sunt ale lui. Parca mi-e greu sa ma despind de atmosfera fascinanta pe care Yanni a creat-o la Zone Arena.

'Buna seara, Bucuresti!" Nu Budapesta, nu Belgrad. 'Sunt fericit sa fiu impreuna cu voi." Acestea au fost primele cuvinte ale lui Yanni, rostite in limba romana. Publicul l-a primit de la inceput cu aplauze frenetice, insa cuvantul 'frenetic" a capatat noi intelesuri dupa cateva melodii. Iar spre sfarsitul concertului, scaunele au inceput sa deranjeze, reactia naturala a publicului fiind aceea de a pasi in fata, pentru a fi cat mai aproape de zeul muzicii acestei seri.

Dupa ce am fost martorul unei explozii de pasiune si talent din partea lui Yanni si a celor din trupa sa, am inteles pe deplin de ce este singurul artist care a sustinut un concert in Orasul Interzis din China si unul dintre putinii care au concertat vreodata la Taj Mahal in India. Si n-am crezut niciodata ca o trompeta poate sa sune atat de frumos!

Piesele grele au fost pastrate pentru a doua parte a concertului. 'Nightingale", 'The Storm", 'One Man's Dream" sau cele doua viori care se dueleaza sunt doar unele dintre ele. Iar Samvel Yervinyan a demonstrat inca o data (oare mai era nevoie?) ca merita sa fie ovationat de sute de mii de oameni in fiecare an.

Scaune pentru spectatori si tarabe pe margine. Apa, cola, cartofi prajiti, snitele si alte bazaconii care m-au alungat degraba din arealul picant mirositor.

Si cum vibratia are tendinta de a actiona intr-un cerc vicios, iubirea de patrie si de muzica s-a transmis in placajele de carton presat care serveau drept podele. De cate ori cineva se indrepta cu hotarare catre tarabele cu snitele si cartofi prajiti, ultimele trei randuri de scaune din sectorul in care ma aflam se ridicau ritmic si te faceau sa pasesti alaturi de ceilalti. Cu nervii. Credeam ca dupa inceperea concertului, puhoiul se va evapora. Ha ha!

Am crezut intotdeauna ca arta nu se afla intr-o relatie amoroasa cu imbuibarea. Alo! Sadoveanu nu a fost un artist! Mi se pare cel putin bizar sa te desprinzi din mijlocul unei melodii superbe, in timpul unui concert extraordinar, ca sa mergi sa-ti cumperi un snitel de pui. Iar cand esti fascinat de viorile lui Yervinyan si Mary Simpson, de trompeta lui Jason Carder sau de cubanezul Yoel Del Sol al carui sange vibreaza in percutie, cand muzica te face sa uiti de criza datoriilor suverane ale Greciei lui Yanni (sau ale tale catre bunul simt?) si te agiti pe scaun, strigand 'Incredibiiiil!" cu gura plina de cartofi prajiti... esti un domn. Iar cand bagi doua degete-n gura dupa ce-ai inghitit si asurzesti sapte a cate sapte oameni fluierand frenetic, esti un pasionat, zic.

Cred ca pur si simplu unele concerte nu se preteaza la cartofi prajiti. Pentru ca acordurile muzicale incep sa duhneasca a ulei incins.

Publicul din Romania are, inca, anumite carente in 'educatia concertistica". Iar un concert ca cel sustinut de Yanni si trupa sa este prilejul perfect pentru unii de a-si etala apucaturile bizare si de a se lauda c-au mers la 'ceva calumea", fiind adepti ai curentului 'New Age". Concertul ar trebui vazut cu proprii ochi, nu prin intermediul unui display. Pentru cine filmai c-o rezolutie de 320 cu telefonul pe care-l tineai la trei centimetri de ochi?

Cu toate nemultumirile mele legate de apucaturile unor confrati vecini de scaun, publicul a fost unul avizat. Noua din zece spectatori au stiut de ce au mers la concert si poate ca unii agenti de paza au avut o revelatie. Repertoriul a fost fantastic. Daca ar fi cantat si 'Rainmaker" sau 'Prelude" cu Pedro Eustache la duduk si Samvel Yervinyan la vioara, as fi fost atat de emotionat, incat as fi sunat-o pe mama sa-i spun cat o iubesc. Poate la anul, caci Yanni ne-a promis ca se va intoarce in Romania pentru a sustine un nou concert.

Muzica lui nu se afla in criza!